În primele săptămâni de viață, imunitatea sugarului este bazată strict pe cantitatea de anticorpi moșteniți de la mamă, începând cu a 13-a săptămână de sarcină. Procesul de transfer al anticorpilor are loc prin intermediul placentei, prezentând cea mai mare intensitate în cel de-al treilea trimestru de sarcină. Momentul transferului explică, practic, imunitatea scăzută a nou-născuților prematuri, întrucât aceștia se nasc cu o cantitate mai scăzută de imunoglobuline, comparativ cu bebelușii născuți la termen.

În momentul nașterii se realizează, practic, tranziția fătului de la mediul intrauterin steril către mediul exterior, populat de o cantitate mare de agenți capabili să producă infecții, în special ale căilor respiratorii. După naștere, transferul de anticorpi de la mamă va avea în timpul alăptării, menținerea alimentației naturale fiind definitorie pentru achiziţionarea de către sugar a imunoglobulinelor responsabile de protecția mucoaselor. Potrivit dr. Andra Vișen, acest proces poartă denumirea de imunitate pasivă, care va fi completată de imunitatea activă, dezvoltată prin expunerea sugarului la agenți capabili să producă reactivitate imună (imunogeni). Din păcate, un agent patogen care pătrunde la nivelul căilor respiratorii va determina apariția unor infecții care pot afecta simultan mai multe nivele: rinofaringita- afectează atât faringele, cât și mucoasa nazală. Simptomele sunt reprezentate de tuse, obstrucție nazală, rinoree și febră. Acest tip de infecție prezintă o importanță deosebită, întrucât poate constitui un tip de debut al infecțiilor respiratorii inferioare sau se poate complica cu infecții în sfera ORL.

Otita medie acută constituie o complicație locală a rinofaringitei, debutul fiind identic. În evoluție, apare disconfortul în timpul somnului bebelușilor, iar pe partea afectată se poate observa tendința micuțului de a duce mâna către urechea respectivă. Faringita acută, în schimb, este o infecție caracterizată prin inflamația mucoasei faringelui. Simptomele specifice sunt tusea iritativă, febra, refuzul alimentației și hipersalivația. La rândul ei, laringita reprezintă inflamația laringelui și a corzilor vocale. Aceasta prezintă un debut nocturn, prin febră înaltă, tuse, respirație zgomotoasă și se poate manifesta prin semne de insuficiență respiratorie, mai ales în cazul sugarului. Bronșiolita afectează copiii cu vârsta sub 24 de luni și poate constitui o urgență în cazul apariției insuficienței respiratorii. Ea este caracterizată prin hipersecreție de mucus la nivelul bronșiolelor care va cauza tuse productivă, febră, dificultăți de alimentație, iar în cazurile severe este responsabilă de apariția dispneei expiratorii însoțite de wheezing.