De foarte multe ori, după o zi încărcată la birou, în loc să vă relaxați, vă îndreptați spre frigider și mâncați, chiar dacă nu vă este foame. Cu toate că pare a fi prietenul ideal, acest refugiu, pe care tot mai multe persoane îl găsesc în bucătărie, poate fi începutul unui cerc vicios. Specialiștii spun că episoadele de exces alimentar, prin care o persoană compensează stări de disconfort fizic sau emoțional, se pot transforma foarte repede într-o tulburare alimentară: mâncatul compulsiv.

Deseori, atunci când ceva nu merge bine, unii oameni au tendința de a-și redobândi echilibrul afectiv cu ajutorul mâncării, chiar și atunci când nu apare senzația de foame, devenind apoi copleșiți de sentimente de vinovăție sau regret.

Cert este că nu există o singură cauză care duce la mâncatul excesiv, astfel că în majoritatea cazurilor acesta apare pe fondul mai multor factori combinați. Dintre cauzele genetice pot fi amintite anomaliile biologice, precum activitatea anormală a hipotalamusului (regiunea cerebrală care controlează apetitul alimentar), care ar putea transmite în mod eronat mesaje legate de senzația de foame sau ale serotoninei. Aceasta este substanța care ajută la păstrarea echilibrului emoțional. În același timp, predispoziția către mâncatul compulsiv este specifică persoanelor care se confruntă cu stări de dispoziție negativă, depresie, stres, singurătate sau anxietate. Acestea apelează la mâncare în încercarea de a-și restabili starea de confort, însă aceasta este doar o soluție temporară, care doar camuflează o problemă, fără a oferi rezolvarea.

În plus, mâncatul compulsiv poate determina și apariția episoadelor de insomnie sau poate sta la baza dezvoltării stărilor de depresie, anxietate și apariția gândurilor suicidale. De asemenea, odată cu trecerea timpului, această tulburare conduce la obezitate, care, la rândul său, poate degenera în alte probleme grave, precum diabet, hipertensiune și boli de inimă.