Oftalmoplegia reprezintă paralizia sau slăbiciunea muşchilor oculari şi poate afecta unul sau mai mulţi dintre cei şase muşchi care ţin ochiul în poziţie şi îi controlează mişcarea. Potrivit specialiştilor, în paralizia oculomotorie, muşchii care controlează ochiul sunt afectaţi în aşa fel încât ochiul să se deplaseze spre exterior şi uşor în jos şi să aibă dificultăţi de rotire spre interior şi în sus. În plus, pleoapa superioară a ochiului afectat de obicei cade, o afecţiune numită ptoză, iar pupila poate fi mărită. Dacă pupila este anormal de mare, apare posibilitatea unui anevrism cerebral, lucru ce poate fi asociat cu durerea.

În acelaşi timp, paralizia nervului abducens face în aşa fel încât ochiul afectat se întoarce spre nas şi nu se poate întoarce complet spre exterior. Această afecţiune poate fi congenitală sau se poate dezvolta mai târziu în viaţă. În general, este cauzată de întreruperea mesajelor care sunt trimise de la creier la ochi. Oftalmoplegia externă este cauzată, de cele mai multe ori, de tulburări musculare sau boli mitocondriale, cum ar fi boala Graves sau sindromul Kearns-Sayre. Alte cauze frecvente includ: migrene; boala tiroidiană; accident vascular cerebral; leziuni cerebrale; infecţie etc. Persoanele afectate de oftalmoplegie pot avea vedere dublă sau neclară. De asemenea, pot avea o incapacitate de a poziţiona ochii sincronizaţi ori ar putea avea dificultăţi în mişcarea ambilor ochi în toate direcţiile şi vor avea pleoapele căzute.