La ora actuală, cefaleea reprezintă 4,4% din prezentările pacientului la medic, 5% din toate internările într-un spital și 20% din prezentările pacientului la medicul neurolog, în ambulator. Statisticile arată că migrena afectează peste 20% din oameni, la un moment dat în viaţa lor.

Migrena este o cefalee idiopatică caracterizată de atacuri, uşoare până la severe, de cefalee, unilaterale şi pulsatile, însoţite de greaţă, vărsături, fotofobie şi fonofobie. Potrivit dr. Any Docu Axelerad, de cele mai multe ori, durata atacurilor este cuprinsă între patru și 24 de ore, iar pentru a putea stabili diagnosticul este necesar să existe cel puţin cinci atacuri înainte. „Migrena este cea mai frecventă afecţiune neurologică invalidantă, care prezintă un impact social şi economic important. Aproximativ 14% dintre femei şi 8% din bărbaţi suferă de migrenă, iar incidenţa atacurilor migrenoase este cel mai des întâlnită între 35-45 ani. Conform studiilor globale, aproximativ 1% din populaţia lumii ar putea suferi de migrenă cronică. Toţi medicii se vor întâlni în practica curentă cu pacienţi cu migrenă, dar o cunoaştere de bază a durerilor de cap primare comune şi o manieră raţională de abordare a pacientului cu aceste afecţiuni permit stabilirea sigură şi rapidă a unui diagnostic de migrenă, iar prin stabilirea acestui diagnostic se deschid un număr semnificativ de opţiuni de tratament acut şi preventiv”, a precizat medicul.

Conform Societăţii Internaţionale de Cefalee, migrena poate fi clasificată în migrenă fără aură, migrenă cu aură (aură tipică cu cefalee migrenoasă, aură tipică cu cefalee non-migrenoasă, aură tipică fără cefalee, migrenă hemiplegică familială, migrenă hemiplegică sporadică, migrenă bazilară), forme rare de migrenă (sindroamele periodice ale copilăriei, de obicei sunt precursori ai migrenei, migrena retiniană şi complicaţiile migrenei) şi migrena probabilă (fără aură, cu aură sau cronică).

Dureri care se manifestă în patru faze

Migrena prezintă patru faze posibile. Prima fază, prodromul, apare cu câteva ore sau chiar zile înainte de apariţia migrenei şi este însoţită de modificări ale dispoziţei. Cea de-a doua fază, aura, precede uneori un episod migrenos şi are o durată mai mică de o oră. Faza de durere este cea de-a treia fază posibilă, definită de atacuri cefalalgice cu durată de 4-72 ore, cu localizare unilaterală, de intensitate moderată sau severă, cu caracter pulsatil, care se agravează la activitatea fizică de rutină şi poate asocia greţuri, vărsături, fotofobie sau fonofobie. A patra fază, postdromul, este caracterizată de efectele apărute în urma atacului migrenos, precum: senzaţie de oboseală, simptome gastrointestinale sau chiar tulburări de gândire.

Principalul factor de risc este factorul genetic, migrena fiind o afecţiune cu transmitere genetică, dar există şi alţi factori declanşatori. Aceştia se referă la factori hormonali (menstruaţie, tratament hormonal), factori senzoriali (lumină, miros), factori climatici (furtună, caldură), factori psihologici (diverse emoţii, stres), alimente (alcool, alimente cu conţinut crescut de grăsimi) sau deprinderi alimentare (servirea neregulată a meselor). Alţi factori declanşatori pot fi reprezentaţi de oboseală cronică, medicamente sau traumatisme cranio-cerebrale. Diagnosticul poate fi construit cu ajutorul datelor anamnestice, a semnelor şi simptomelor, a examenului neurologic şi cu ajutorul investigaţiilor imagistice (CT cerebral sau mai fidel, RMN cerebral).

Investigaţiile imagistice sunt de obicei necesare, dacă evoluţia atacurilor de cefalee se modifică, dacă se suspectează o cefalee secundară sau dacă există anomalii persistente neurologie sau psihopatologice. Scopul tratamentului este de a opri şi de a preveni cefaleea, simptomele şi dizabilităţile asociate. Tocmai de aceea, se recomandă administrarea tratamentului adecvat al crizelor cât mai repede cu putinţă şi, bineinţeles, evitarea factorilor declanşatori.