Techirghiolul este cunoscut pentru lacul său cu apă sărată și nămolul sapropelic care sunt utilizate în scopuri balneare, dar recunoașterea internațională a virtuților acestui „dar de sănătate” pus de natură în vecinătatea unei mări neprimitoare, dar ispititoare pentru anticii navigatori greci, este datorată personalului medical, susţinut de întreg aparatul tehnic, economic şi administrativ. Aceştia, de-a lungul celor 126 de ani de medicină balneară, au lucrat împreună, pentru ameliorarea sau îndepărtarea suferinţelor celor ce treceau pragul sanatoriului.

Zăcământul organic de culoare neagră lucioasă, bogat în minerale şi cu un conţinut în apă care îi permite să fie aplicat pe piele ca o cremă, este unic prin compoziţia sa biochimică şi proprietăţile biofizice. De-a lungul anilor, aceste proprietăţi au fost evaluate ştiinţific transformând cu fiecare studiu empirismul istoric în ştiinţă modernă. „Indicaţiile şi contraindicaţiile peloidoterapiei sunt bazate pe dovezi ştiinţifice şi modalităţile de aplicare terapeutică, aplicate după protocoale personalizate.

Aceşti factori terapeutici naturali (nămolul şi apa sărată hiperconcentrată a lacului), aplicaţi la recomandarea şi sub supraveghere medicală sunt arme redutabile împotriva durerilor şi deficitelor funcţionale generate de diverse boli, traumatisme, îmbătrânire sau alte cauze. Examinarea clinică generală oferă date care permit medicului alegerea sau nu a uneia din modalităţile de aplicare ale peloidoterapiei, respectiv baia sau împachetarea cu nămol sau, în funcţie de anotimp, ungerea cu nămolul rece. Ele se fac o dată la două zile, alternativ cu o baie cu apă hiperconcentrată a lacului. Cei doi factori terapeutici acţionează sinergic asupra tuturor funcţiilor organismului, iar intensitatea parametrilor de prescriere (temperatură, nivelul de imersie în apă, durată) sunt selectaţi în funcţie de starea celorlalte funcţii ale organismului. La finalul celor 10-12 zile de cură, rezultatul trebuie să fie unul pozitiv, prin îndepărtarea durerilor, relaxarea musculară, creşterea mobilităţii articulare şi, în funcţie de tipul de patologie, menţinerea restantului funcţional”, a precizat dr. Olga Surdu.

Medicul ne-a declarat că solicitarea imperioasă a aplicaţiei de nămol de către unii pacienţi, în cazurile în care sunt contraindicate, generează nemulţumiri. La finalul curei, când starea funcţională este mai bună decât la internare, pacienții acceptă, totuşi, că nemulţumirea lor a fost neîntemeiată.

Abordarea terapeutică holistică, evaluând cu grijă patologia supraadăugată suferinţei locomotorii şi alegerea acelei forme de peloiditerapie, poate oferi ameliorarea suferinţei. De precizat că balneoterapia este o formă de tratament cunoscută din antichitate. În plus, progresul ştiinţific în diverse domenii aduce noutăţi, care sunt rapid integrate în actul terapeutic. De exemplu, abordarea integrativă, adăugând noi proceduri, sporește valoarea balneoterapiei.