Naşterea prin cezariană este una dintre cele mai importante intervenţii chirurgicale pe care le pot realiza medicii ginecologi. Potrivit specialiştilor Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie „Euromaterna”, aceasta constă în extragerea fătului printr-o incizie făcută la nivelul abdomenului şi o alta la nivelul uterului. Ei au precizat că sunt foarte multe motive legate atât de mamă, cât şi de copil, care justifică efectuarea operaţiei cezariene. De exemplu, diferite afecţiuni ale mamei care trebuie supravegheate pot impune ca naşterea să se facă prin cezariană. Aici intră bolile cardiace, bolile renale cronice, bolile de ochi (inclusiv miopia gravă care poate duce în timpul naşterii normale la complicaţii severe, chiar la dezlipire de retină), herpes genital activ, mamă seropozitivă.

La acestea se adaugă afecţiunile induse de sarcină: preeclampsia, femeia care ia mult în greutate, în timpul sarcinii, care are edeme importante, tensiune arterială crescută, care prezintă albumină în urină, stare generală de rău, durere de cap etc. De asemenea, trebuie adăugat diabetul gestaţional (apărut în timpul sarcinii); placenta praevia (placenta jos inserată, care acoperă total sau parţial orificiul intern al colului uterin), dar şi modificările de bazin.

În unele situaţii, se poate întâmpla să aveţi de-a face cu o cezariană neplanificată şi să ajungeţi de urgenţă pe masa de operaţie. Aceste naşteri sunt declanşate de următoarele situaţii: dilataţia colului nu este suficientă sau aveţi un col dur, care nu se dilată.

Apoi, în travaliu, dacă bătăile inimii copilului devin neregulate, medicul va decide continuarea naşterii prin cezariană, protejând astfel bebeluşul. Aceeaşi indicaţie se va da şi dacă, întâmplător, cordonul ombilical alunecă prin canalul de naştere, înaintea copilului, diminuându-i astfel aprovizionarea cu oxigen.