În ziua de azi, foarte multe persoane sunt diagnosticate cu boală celiacă, aceasta reprezentând o intoleranță autoimună pe care unii oameni o au la gluten. Din păcate, aceasta nu afectează doar intestinul subțire, ci și alte organe, fiind cunoscută și sub denumirea de enteropatie glutenică, una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni digestive cronice.

Nu știți în ce alimente se găsește glutenul? Specialiștii spun că glutenul este o proteină existentă în cereale precum grâul, secara, orzul, dar și în unele produse alimentare, cum ar fi anumite sosuri și este dăunător pentru persoanele care suferă de boala celiacă. Potrivit dr. Mihaela Tăbuș, dacă acestea consumă alimente care conțin gluten, intestinul subțire declanșează o reacție imunologică prin care mucoasa intestinală este distrusă, iar nutrienții necesari organismului nu mai sunt absorbiți așa cum ar trebui. Acest fapt duce nu doar la disconfort, ci și la degradarea stării de sănătate. Câteva categorii de persoane prezintă, însă, un risc mai ridicat de a dezvolta boala celiacă: cele care au rude de gradul I diagnosticate cu această boală și cele care suferă de alte afecțiuni autoimune, cum ar fi tiroidita autoimună sau diabetul zaharat de tip 1.

Boala celiacă nu are simptome specifice, iar unii pacienți nu prezintă nici o formă de manifestare sau resimt doar semne ale deficitelor nutriționale. Există, însă, și persoane care se confruntă cu simptome gastrointestinale semnificative. „Populaţia trebuie să ştie că boala celiacă se poate declanșa atât la adulți, cât și la copiii în dieta cărora sunt introduse cereale. Cei mici se pot confrunta cu următoarele simptome: apatie, anorexie, tegumente palide, scăderea tonusului muscular. Alteori, ei au abdomenul umflat, suferă de anemie sau au o creştere lentă. În cazul adulților, simptomele cele mai des întâlnite sunt: stare de oboseală, slăbiciune, anorexie, diaree. Totodată, unii adulți care au această boală pot observa și scăderi în greutate sau pot avea manifestări ale deficienței de vitamina D și de calciu. Indiferent de situaţie, o diagnosticare corectă presupune efectuarea unei serii de analize medicale de laborator, după ce un pacient este suspectat ca suferind de boala celiacă”, a explicat medicul.

Una dintre primele metode aplicate de medici pentru a descoperi această boală este determinarea acesteia prin efectuarea unor teste de sânge. Depistarea acestora în organism determină diagnosticarea cu boala celiacă, însă, dacă testul este negativ, posibilitatea ca boala să fie, totuși, prezentă, nu este în totalitate exclusă. În acelaşi timp, endoscopia digestivă cu biopsii multiple este, de asemenea, utilizată pentru diagnosticarea bolii celiace. Prin endoscopie, are loc examinarea esofagului, stomacului și duodenului, prin introducerea unui tub flexibil și de mici dimensiuni (endoscop) în cavitatea bucală, de unde este direcționat, ulterior, spre zonele de interes menționate. Biopsiile presupun examinarea unor fragmente de țesut sau de celule și ajută la stabilirea unui diagnostic corect. Din păcate, în timp, în lipsa unui tratament sau a unei diagnosticări corecte, boala celiacă poate să ducă la diverse complicații, care să se manifeste la nivelul întregului organism, iar osteoporoza se numără printre afecțiunile asociate cu boala celiacă. Dacă intestinul subțire nu mai permite absorbția calciului din cauza afecțiunii, densitatea oaselor va scădea, dezvoltându-se boala numită osteopenie, aceasta putând evolua spre osteoporoză. Nu în ultimul rând, malnutriția poate apărea din cauză că organismul nu mai primește din alimentație substanțele nutritive de care are nevoie pentru o bună funcționare. Boala celiacă mai poate duce și la creșterea în volum a enzimelor hepatice, însă pe termen scurt, existând posibilitatea ca acestea să revină la dimensiunile normale, dacă se recurge la tratament.