De foarte multe ori, psihologii vorbesc despre neuronii-oglindă, care reprezintă o clasă specială de celule nervoase, cu un rol deosebit în cunoaşterea directă, automată şi inconştientă a mediului înconjurător. Aceşti neuroni corticali sunt activaţi nu doar atunci când este îndeplinită o acţiune, ci şi atunci când observăm cum aceeaşi acţiune este realizată de altcineva, ei reprezentând mecanismul neural prin care acţiunile, intenţiile şi emoţiile altora pot fi înţelese în mod automat.

„Neuronii-oglindă sunt un fel de senzor social. Ei conectează ce vedem la alţii cu zonele din creierul nostru care se ocupă de acea acţiune sau emoţie. Dacă vedem o expresie speriată pe faţa cuiva, ei trimit informaţia în zona din creierul nostru care declanşează frica. Aceste zone se activează şi astfel simţim ce simte celălalt sau înţelegem ce face el. Practic, creierul nostru oglindeşte ce face creierul celuilalt. Şi cu cât aceste conexiuni dintre neuronii-oglindă şi restul creierului sunt mai puternice, cu atât oamenii sunt mai empatici sau mai inteligenţi social. Cum ştim că omul din faţa noastră este mai empatic? O metodă simplă este să căscăm. Dacă vedem că şi el îşi maschează un căscat, înseamnă că este foarte empatic. Neuronii lui oglindă îşi fac bine treaba, importând căscatul nostru în creierul lui”, a declarat psihologul Laura Georgescu.

Specialistul spune că un exemplu concludent este reprezentat de oamenii care cântă în grup, la cei care bat din palme în acelaşi timp la un concert, la cei care fac aceeaşi paşi de dans într-o discotecă, unde toţi se simt bine făcând asta.

„Când acţiunile şi emoţiile noastre rezonează cu ale celor din jur, ne simţim mai apropiaţi de ei, mai puternici, mai încrezători. În felul acesta se îmbărbătează de exemplu soldaţii - făcând aceleaşi acţiuni, creşte sentimentul apartenenţei la grup. Un alt exemplu surprinzător în care acţionează neuronii-oglindă este în relaţia medic - pacient. Cercetările recente au arătat că un grad crescut de empatizare al medicului susţine efectul tratamentului. Dus însă la extrem, apare conformismul social şi fenomenul de groupthink, copierea obiceiurilor proaste de către copii şi adolescenţi sau transmiterea panicii într-o mulţime. În plus, există dovezi clare din care reiese că sistemul neuronilor-oglindă este implicat atât în repetarea imediată a acţiunilor realizate de alte persoane, cât şi în învăţarea comportamentelor prin imitare, astfel ei fiind responsabili şi pentru înţelegerea intenţiilor”, a adăugat psihologul.