Uneori, se poate întâmpla ca bărbaţii să aibă un nivel scăzut al testosteronului în sânge, iar acest lucru poate însemna că ceva este în neregulă în organismul acestuia. Studiile au arătat, de-a lungul timpului, că pacienţii cu sindrom metabolic, diabet zaharat tip II, boli inflamatorii cronice, BOPC şi nu numai au un nivel scăzut al testosteronului. Potrivit dr. Amalia Costea, înaintarea în vârstă este unul din cei mai incriminaţi factori în reducerea secreţiei de testosteron. Aparent, după vârsta de 30 de ani, nivelul testosteronului scade anual cu 1-2%.

Câteodată, lipsa testosteronului se manifestă prin lipsa erecţiei matinale, disfuncţie erectilă, pierderea libidoului, infertilitate, scăderea masei şi forţei musculare, pierderea de masă osoasă- osteoporoza, creşterea grăsimii corporale etc.

„Toate aceste elemente duc la concluzia că ar trebui efectuat screening-ul deficitului de testosteron la următoarele categorii de pacienţi: cei cu infertilitate, osteoporoză, diabet zaharat tip II, BPOC, infecţie HIV, pacienţi trataţi cu cortizol şi opiacee. Întrebarea care se pune este dacă există beneficii reale ale tratamentului cu testosteron la pacienţii cu nivel scăzut al testosteronului? Dar la pacienţii cu boli cronice ce asociază nivel scăzut de testosteron? Cu toate că testosteronul aduce beneficii clare asupra tonusului psihic şi fizic al bărbatului adult, tratamentul cu testosteron se adresează hipogonadismului confirmat şi uneori altor situaţii în care studiile au demonstrat efectele benefice ale acestora”, a explicat specialistul.

Dr. Costea a precizat că, în prezent nu au fost stabilite cu precizie limitele inferioare ale testosteronului care să impună administrarea unei terapii de substituţie hormonală. În plus, această terapie nu ar avea numai beneficii, ci are şi numeroase reacţii adverse, care fac ca utilizarea ei să fie făcută doar în anumite cazuri.