Stresul nu îi afectează doar pe adulți, ci și pe copii și adolescenți, fiind o reacție firească la schimbări sau situații percepute ca solicitante. Acesta poate avea atât rol pozitiv, ajutându-i să se mobilizeze înainte de examene, concursuri sau evenimente importante, cât și efecte negative, atunci când apare în urma unor traume, a presiunii sociale sau a unui climat familial dificil.

Stresul pozitiv (eustresul) îi ajută pe cei mici să se concentreze, să vizualizeze obiective și să își construiască încrederea în sine. După ce momentul trece, tensiunea dispare, lăsând în urmă o experiență de creștere. În schimb, distresul – forma negativă – poate apărea în urma divorțului părinților, pierderii unei persoane dragi, spitalizării, mutării într-un alt oraș sau a bullying-ului. Netratat, acesta poate duce la anxietate, depresie sau tulburări de stres posttraumatic.

Manifestările diferă în funcție de vârstă. Bebelușii pot plânge excesiv, refuza hrana sau deveni apatici, iar copiii mici resimt stresul prin teama de separare, refuzul grădiniței sau pierderea unui obiect de atașament. La școlari și adolescenți apar frecvent dificultăți de concentrare, rezultate slabe, iritabilitate, accese de furie, izolare socială, dar și simptome fizice precum dureri de cap sau de stomac.

Cauzele sunt variate: lipsa somnului, zgomotul sau disconfortul fizic la bebeluși, despărțirea temporară de părinți ori schimbarea mediului la copiii mici, presiunea competițiilor, dificultăți de socializare, probleme financiare sau conflictele din familie în cazul adolescenților. Mass-media și expunerea excesivă la rețelele sociale pot, de asemenea, amplifica stresul.

Pentru a-i sprijini, părinții trebuie să ofere copiilor siguranță și stabilitate, nu să le rezolve toate problemele. Rutina zilnică, obiceiurile sănătoase, activitățile în aer liber, desenul, muzica sau tehnicile de respirație îi pot ajuta să își gestioneze emoțiile.Dialogul deschis, purtat într-un cadru relaxat, îi încurajează să vorbească despre temeri și să își exprime sentimentele.Totodată, părinții trebuie să-și mențină propriul echilibru emoțional, pentru a putea fi un sprijin real pentru cei mici.

Prevenția stresului începe acasă, printr-un climat bazat pe încredere, empatie și umor. Deși situațiile solicitante nu pot fi evitate, un copil care știe că are sprijin necondiționat va reuși să facă față mai ușor provocărilor. În cazurile în care simptomele persistă sau se intensifică, este recomandată consultarea unui psiholog sau psihoterapeut.