Apendicita apare în momentul în care apendicele, acea parte a intestinului gros se inflamează şi se infectează. Statisticile arată că aproximativ opt persoane dintr-un total de o sută fac apendicită de-a lungul vieţii.

Potrivit dr. Dragoş Băjan, medic specialist chirurg, apendicele cecal este o structură tubulară, cu o extremitate terminată în deget de mănuşă, iar cealaltă extremitate comunicând cu cecul - prima porţiune a colonului.

„Simptomele, în forma tipică de apendicită acută sunt dominate de durerea abdominală ce survine, de obicei, la omul sănătos sau pe fondul unui uşor disconfort digestiv. Debutul durerii este brusc sau mai insidios, dar creşte în intensitate. Debutul brusc ca o durere localizată periombilical sau eventual în epigastru se datorează obliterării lumenului apendicelui prin corp străin. Frecvent, durerea se manifestă în epigastru sau în regiunea periombilicală, apoi se localizează după câteva ore sau zile în fosa iliacă dreaptă. Durerea creşte treptat în intensitate şi poate cuprinde apoi întreg abdomenul. La mulţi bolnavi, durerea debutează direct în fosa iliacă dreaptă. Durerea devine ulterior continuă. Ca şi simptome digestive asociate, însă nespecifice, apare inapetenţa, precoce şi constant, greaţa şi vărsăturile, tulburări de tranzit intestinal - constipaţie sau diaree. De asemenea poate apărea febra, frisoane, puls crescut. Este de evitat autoadministrarea de antialgice şi antibiotice, care pot masca simptomele, sau de purgative, care pot grăbi perforaţia apendicelui”, a explicat medicul.

Durerile apar în partea dreaptă

Ca simptome, se observă că limba pacientului este încărcată. Dacă tuşeşte, acuză imediat dureri în partea dreaptă. Caracteristic pentru apendicita acută este exacerbarea durerii din dreapta. Aceasta se poate transforma în contractură musculară, iniţial limitată la fosa iliacă dreaptă, semn al peritonitei localizate, ulterior extinsă la întreg peretele abdominal în peritonita generalizată.

Din păcate, nu există un examen de laborator specific pentru apendicită. Totuşi, a precizat specialistul, există un set minim de analize de laborator, cum sunt hemograma, care poate arăta un număr crescut de leucocite, glicemia, transaminaze, uree, cretinina, sumarul de urină pentru a se exclude alte afecţiuni, dar şi pentru a evalua pacientul din punct de vedere biologic înainte de intervenţia chirurgicală.

„Femeile vor face un test de sarcină pentru a exclude prezenţa unei sarcini. Imagistic, radiografia abdominală poate fi primul test folosit pentru a se exclude alte cauze de durere abdominală. Tratamentul recomandat în apendicita acută este cel chirurgical radical, adică apendicectomia, cu excepţia plastronului apendicular în care rezoluţia se obţine prin tratament medical: repaus la pat, regim alimentar hidric, reechilibrare hidro-electrolitică şi mai ales prin antibioterapie masivă, iar local se aplică o pungă cu gheaţă. Apendicectomia este indicată la 2-3 luni după răcirea completă obţinută prin tratament medical”, a completat dr. Băjan.

Problema este că netratată, apendicita acută evoluează către perforaţia apendiculară, cu apariţia peritonitei localizate, apoi generalizate, şoc toxico-septic, care în cele din urmă duce la deces.