Hipotiroidismul nou-născutului şi al sugarului, afectează copilul pentru tot restul vieţii, însă este foarte important ca părinţii să ştie că există şi forme tranzitorii, dar care, de asemenea, trebuie identificate şi tratate cel puţin până la vârsta de doi ani. Aceste forme tranzitorii pot să fie datorate unui exces de aport de iod la mamă, sau în momentul naşterii, sau la copii cu mare grad de prematuritate la naştere. Indiferent de situaţie, tratamentul trebuie început în oricare din aceste situaţii cât mai devreme. „Analizele periodice vizează nivelul hormonal, iar acesta trebuie să fie permanent corect, iar corectitudinea depinde de adaptarea dozei de hormoni tiroidieni, doză care este adaptată odată cu creşterea copilului ca masă corporală. Excesul hormonal nu trebuie să aibă loc, dar în niciun caz el nu trebuie să ne sperie, ci deficitul de hormoni. Mulţi se gândesc asupra unor teoretice efecte adverse asupra corpului când vine vorba de tratamentele hormonale, dar este vorba despre o necunoaştere a situaţiei, sunt temeri nejustificate ale unor părinţi care au făcut ca mulţi copii să rămână cu stigmate neuropsihice. Aceşti copii cu handicap neurosomatic sunt în primul rând o dramă pentru ei, pentru familie şi pentru societate. «În absenţa hormonilor tiroidieni, spunea Parhon, orice civilizaţie ar fi imposibilă». Tratamentul acestor copii se poate administra chiar la suspiciuni modeste de diagnostic, este permanent până la 2-3 ani, când se recomandă o pauză de o singură lună când cazul este rein-vestigat pentru a se elimina hormonii din tablete. Până atunci nu se face pauză, pentru că orice pauză costă dezvoltarea creierului copilului. După vârsta de doi ani, creierul este complet dezvoltat. Există situaţia în care copilul este hipo-tiroidian şi atunci se confirmă diagnos-ticul şi trebuie să continue toată viaţa tratamentul sub control periodic”, explică dr. Eduard Circo, specialist în cadrul secţiei de endocrinologie din Spitalul Judeţean Constanţa.