Polipii uterini sunt excrescenţe ale peretelui interior al uterului care se extind în cavitatea uterină. Creşterea excesivă a celulelor din mucoasa uterului (endometru) duce la formarea polipilor uterini, cunoscuţi şi sub numele de polipi endometriali. Aceşti polipi sunt de obicei necanceroşi, deşi unii pot fi canceroşi sau se pot transforma în cele din urmă în cancer.

Polipii uterini au dimensiuni de la câţiva milimetri până la câţiva centimetri - dimensiunea mingii de golf sau mai mari. Ei sunt ataşaţi de peretele uterin printr-o bază de implantare mare sau printr-un pedicul subţire.

„Polipii pot fi singulari şi multipli. De obicei, aceştia rămân la nivelul uterului, dar ocazional, ei pot aluneca prin colul uterin în vagin. Polipii uterini apar cel mai frecvent la femeile în menopauză, dar se pot manifesta şi la femeile de vârstă fertilă, fiind un impediment în obţinerea unei sarcini”, au explicat specialiştii Spitalului de Obstetrică și Ginecologie „Euromaterna” din Constanţa. Semnele şi simptomele polipilor uterini includ: sângerare menstruală abundentă; sângerări în afara menstruaţiei; sângerări vaginale după menopauză; infertilitate.

De foarte multe ori, polipii uterini pot fi silenţioşi şi sunt descoperiţi la un control de rutină sau în momentul în care pacienta nu obţine o sarcină după mai multe luni de încercări şi se prezintă pentru investigaţii suplimentare.

În ceea ce priveşte cauzele, hormonii sexuali par să joace un rol important. Polipii uterini sunt sensibili la estrogen, astfel încât obezitatea şi dereglările menstruale ce duc la creşterea de estrogen circulant pot provoca apariţia şi creşterea polipilor endometriali. Factorii de risc pentru dezvoltarea polipilor uterini includ: menopauza, hipertensiunea arterială, obezitatea şi terapia cu tamoxifen. Una dintre cele mai mari complicaţii ale polipilor uterini este infertilitatea, întrucât polipul acţionează ca un dispozitiv intrauterin (sterilet) şi împiedică implantarea unei sarcini.

De asemenea, un polip intrauterin neglijat, deşi benign iniţial, se poate modifica în timp, ducând la apariţia unei leziuni precanceroase şi, în cele din urmă, la cancer endometrial.

Alte complicaţii sunt: suprainfectarea, durerea pelvină, anemia consecutivă sângerărilor abundente, neregulate etc.

Metode de diagnostic

Cea mai sensibilă metodă de diagnostic este ecografia transvaginală. Parte din controlul obstetrical, ecografia examinează uterul şi cavitatea endometrială, astfel încât orice imagine suspectă, caracteristică pentru un polip, va ridica suspiciunea pentru acest diagnostic şi necesită reexaminare în ziua 2-3 a ciclului menstrual, atunci când endometrul este descuamat şi polipul poate fi evidenţiat mult mai uşor. La nevoie, se poate utiliza infuzie salină intrauterină şi astfel diagnosticul se poate pune mai uşor.


„O metodă de top în tratamentul actual pentru polipii endometriali o reprezintă histeroscopia. Fiind o metodă atât diagnostică, cât şi curativă, histeroscopia presupune introducerea unei camere de dimensiuni reduse în cavitatea uterină, pemiţând astfel vizualizarea directă a canalului cervical, endometrului şi ostiumurilor tubare. Polipii uterini pot fi astfel rezecaţi sub control optic direct, fără a rata baza de implantare, şi astfel posibilitatea de recidivă este extrem de redusă”, au precizat medicii. Recuperarea post-histeroscopie este extrem de rapidă, nu necesită spitalizare, iar disconfortul pacientei este minim.