Periartrita scapulo-humerală este o afecțiune care se referă la inflamația articulației umărului. Aceasta include țesuturile moi, tendoanele și ligamentele care înconjoară o articulație. Atunci când umărul este cel afectat, în special articulația dintre humerus și omoplat, vorbim despre periartrita scapulo-humerală, care reprezintă aproximativ 20%-30% dintre traumele dureroase ale umărului.

În zilele noastre, aceasta este o boală foarte frecventă, fiind întâlnită mai ales la persoanele de peste 40 de ani, atât la bărbați, cât și la femei. Potrivit dr. Mădălina Iliescu, procesul de uzură al celei de-a doua articulații a umărului este obişnuit, astfel încât leziunile degenerative ale tendoanelor muşchiului coafului humeral şi lungii porţiuni a bicepsului humeral apar frecvent după această vârstă, chiar dacă pacienții nu au avut nici o dată durere sau redoare a umărului.

Cauzele durerii la umăr sunt multiple şi se împart în: procese periarticulare, anomalii glenohumerale, anomalii regionale. „La baza suferinţelor periarticulare sunt leziunile celei de-a doua articulaţii a umărului, care sunt, de fapt, nişte leziuni degenerative ale tendoanelor, în special ale supraspinosului şi bicepsului, caracterizate prin necroză care duce la rupturi parţiale, rareori totale, precum şi la calcificări. Procesele de uzură sunt frecvente la persoanele ce depăşesc vârsta de 40 de ani, dar sunt, în general latente clinic, în prezenţa anumitor factori: traumatisme, microtraumatisme (în anumite profesii), expuneri la frig, factori nervoşi, se adaugă la procesele degenerative şi un proces inflamator urmat de fibroză. În ceea ce priveşte rolul factorilor nervoşi este de menţionat frecvenţa cu care apare periartrita scapulo-humerală în afecţiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgia cervicală, zona zoster), în afecţiuni ale sistemului nervos central (hemiplegie, boala Parkinson, traumatisme cerebrale, sindroame talamice). De asemenea, este întâlnită în unele afecţiuni ale organelor intratoracice pe cale reflexă (angină pectorală, infarct miocardic, tuberculoză pulmonară, intervenţii chirurgicale pe plămâni, toracotomii, toracoplastii, decorticare)”, a precizat medicul.

Din fericire, toate formele de periartrită scapulo-humerală beneficiază cu succes de tratament de recuperare balneofizical, cu viză antialgică, antiiinflamatorie, decontracturantă, de stabilizare și echilibrare biomecanică și neuromusculară. În cadrul şedinţelor de recuperare se pot efectua aplicații de electroterapie, laserterapie, ultrasunete, magnetoterapie, termoterapie, masaj, kinetoterapie.