Tusea convulsivă sau tusea măgărească, cum i se mai spune, reprezintă o infecţie acută a căilor respiratorii, extrem de contagioasă. Caracteristica tusei convulsive o reprezintă tusea cronică ce se întinde pe durata a două sau mai multe săptămâni şi reprizele de tuse care în mod tipic au un debut brusc. Mai grav, în cazuri severe, boala poate fi urmată de convulsii sau vărsături.

„Sursa de infecţie o reprezintă persoanele simptomatice care pot transmite boala pe cale directă, prin tuse, iar persoanele vizate în principal sunt copiii de vârstă mică. În acelaşi timp, tusea poate afecta toate persoanele, indiferent de vârstă, dar în mod special nou-născuţii şi persoanele în vârstă sunt mai sensibile, datorită unui sistem de apărare deficitar. Tusea convulsivă este de cele mai multe ori o boală de lungă durată, prezintă mai multe etape evolutive, iar simptomele sunt specifice fiecărei perioade. Astfel, în primele 5-14 zile, simptomele tusei convulsive sunt nespecifice, fiind asemănătoare unei răceli: scurgere nazală abundentă, tuse uşoară, lăcrimare, senzaţia de furnicături în gât, febră moderată, stare de indispoziţie”, a explicat dr. Viorica Bădăluţă, medic de familie.

Specialistul a precizat că tusea, la început uşoară, devine din ce în ce mai frecventă, chiar nocturnă, uneori spastică şi asociind vărsături. O altă caracteristică a infecţiei este aceea că nu cedează la tratamentul obişnuit al unei răceli.

Astfel, în următoarele 2-4 săptămâni, simptomele caracteristice sunt accesele de tuse, ce cuprind: stare de nelinişte înaintea accesului de tuse; accesul de tuse se manifestă prin inspiraţie bruscă, urmată de expiraţii multiple; paroxismele de tuse se manifestă în timpul unei singure inspiraţii.

Deseori, urmează o inspiraţie adâncă, prelungită, însoţită de un zgomot caracteristic, asemănător zbierătului unui măgar, de unde şi denumirea de tuse măgărească. De asemenea, efortul fizic asociat cu fiecare spasm poate determina distensia venelor gâtului, cianoza (coloraţia albăstruie a tegumentelor) şi protruzia globilor oculari (ochii parcă ies din orbite). Câteodată, tusea poate fi însoţită şi de expectorarea unor secreţii vâscoase din căile respiratorii.