Osteoporoza loveşte, tăcut, tot mai mulţi oameni, afecţiunea fiind, cel mai des, diagnosticată, în urma unei fracturi de fragilitate, deci după ce deja a produs daune corpului. În general, aceasta este determinată de o scădere a densităţii osoase, care poate duce la apariţia tasărilor vertebrale şi fracturi

Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la şold, mâini sau coloana vertebrală. Desigur, osteoporoza poate fi declanşată de o serie de alte tulburări endocrine, tulburări digestive, genetice etc. Înainte de toate, însă, osteoporoza este clasificată în osteoporoză primară, determinată de fenomene de involuţie şi osteoporoza secundară, determinată de tulburări endocrine şi metabolice.

Totuşi, trebuie subliniat că depistarea osteoporozei precoce este posibilă și tratamentul ei determină o reducere importantă a riscului de fractură și îmbunătățirea calității vieții. Dr. Georgiana Suliman susţine că osteoporoza este afecțiunea scheletului, caracterizată prin scăderea rezistenţei osoase, fiind asociată cu un risc crescut de fractură. Acestea se pot produce la un traumatism minor, considerate astfel fracturi de fragilitate.

Medicul a precizat că, spre deosebire de alte boli, osteoporoza nu doare decât în situația în care se produc fracturi, în special cele de fragilitate. În osteoporoză cele mai frecvente fracturi sunt întâlnite la nivel vertebral, șold, antebraț distal și la nivelul extremității distale ale humerusului. „Fracturile vertebrale pot provoca durere, impotență funcțională, tulburări neurologice, dar pot fi și asimptomatice. Persoanele afectate de osteoporoză pot constata scăderea în înălțime, cifoză dorsală, reducerea volumului cutiei toracice cu afectarea funcționalității pulmonare și apariția refluxului gastroesofagian. Factorii de risc ai osteoporozei sunt numeroși. Putem vorbi de vârstă, sex, rasă, istoricul familial de osteoporoză și fracturi de fragilitate, sedentarismul, consumul redus de calciu, indicele de masă corporală scăzut, bolile endocrine, digestive, hematologice, reumatologice, tratamentele îndelungate cu cortizon, inhibitori de pompă de protoni, sedative, anxiolitice, neuroepileptice, antidepresive și chiar și fumatul excesiv, consumul de alcool”, a explicat specialistul.

Medicul a subliniat că, odată diagnosticată boala, pacientul cu osteoporoză trebuie își schimbe stilul de viață pentru a-și putea îmbunătăți șansele la un trai de zi cu zi cât mai normal.

„Este foarte important ca pacientul să efectueze un efort fizic susținut cu scopul de a reduce riscul de cădere, să aibă o alimentație bogată în calciu și vitamina D, cu evitarea consumului de alcool și renunțarea la fumat. Totodată, se recomandă reducerea alimentelor care scad cantitatea de calciu din organism precum alimentele sărate, conservele, carnea prelucrată, consumul de cafea în exces”, a completat medicul. În plus, educaţia terapeutică ocupă un loc deosebit în promovarea şi continuarea tratamentului. Important, de asemenea, este controlul periodic pentru aprecierea rezultatelor şi prevenirea complicaţiilor.