Cunoscută în limbaj popular şi ca „iarba grasă” sau „iarba bubei”, pătlagina a fost folosită din timpuri străvechi ca remediu la înţepături de insecte, muşcături de şarpe, diverse infecţii, răni, tăieturi. Planta conţine, mai ales în frunze, mucilagii, tanin, vitaminele A, C şi K, caroten, minerale, enzime, pectine, flavonoide, substanţe antibiotice. De asemenea, are proprietăţi antiinflamatoare, analgezice, antibiotice, cicatrizante, antiseptice, hemostatice şi contribuie la creşterea imunităţii.

De la pătlagină se folosesc îndeosebi frunzele, sub formă de ceai, siropuri, tinctură, cataplasme sau unguent. Planta poate fi folosită şi în stare crudă, atât frunzele, cât şi mugurii şi florile fiind comestibile.

Specialiştii spun că ceaiul şi siropul de pătlagină sunt folosite, îndeosebi, împotriva tusei şi a infecţiilor respiratorii, dar aceasta are efecte deosebite şi în cazuri de diaree, astm, bronşită, hipertensiune arterială, reumatism, stomatite, faringite ş.a.

De asemenea, are proprietăţi depurative şi reglează secreţia gastrică. Ceaiul de pătlagină se prepară, de regulă, punând 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă aproximativ zece minute, apoi se strecoară. Se pot bea câte 3-4 căni de ceai pe zi. În plus, s-a dovedit că mai mulţi compuşi din seminţele şi frunzele de pătlagină ameliorează anumite probleme digestive. În special, seminţele conţin psyllium, un tip de fibră folosit adesea ca laxativ natural, deoarece absoarbe apa pe măsură ce se deplasează prin tractul digestiv.