Atunci când o persoană se află în imposibilitatea de a se deplasa la un cabinet medical sau când nu dorește să facă acest lucru, perfuziile la domiciliu reprezintă o alternativă foarte utilă și eficientă, în diferite situații. De asemenea, administrarea de perfuzii la domiciliu este o opțiune prin intermediul căreia pacienții, la recomandarea medicului specialist, asigură organismului anumite substanțe de care are nevoie, fără a utiliza tratament medicamentos. Atenţie, însă! Terapia intravenoasă trebuie administrată întotdeauna de un specialist și poate să reprezinte un tratament eficient pentru diverse afecțiuni, de la deshidratare la urgențe medicale. Potrivit specialiştilor, perfuziile la domiciliu sunt necesare în momentul în care pacientul are nevoie de administrare de vitamine, electroliți, suport hidric sau când trebuie să primească un tratament intravenos cu medicamente în doze mai mari, care nu pot fi luate pe cale orală.

Ca urmare, pacientul are câteva beneficii importante, mai ales atunci când nu poate să ajungă personal la o clinică. Cele mai importante avantaje ale administrării de perfuzii la domiciliu sunt legate de urmarea tratamentului în confortul propriei locuințe, precum și desfășurarea procedurii în deplină siguranță: confort; siguranță; economie de timp; risc redus de contractare a unor infecții intraspitalicești; vindecare mai rapidă; administrarea tratamentului se face sub atenta supraveghere a unei asistente etc.

Chiar dacă perfuziile la domiciliu reprezintă o alternativă eficientă și foarte confortabilă, trebuie amintite și dezavantajele terapiei intravenoase acasă: reacții adverse care pot să apară după administrarea medicamentelor, atunci când specialistul nu mai este lângă pacient; interacțiune mai redusă cu medicul. Astfel, ori de câte ori un pacient, după administrarea unei perfuzii are următoarele simptome și acestea nu se ameliorează, trebuie să contacteze medicul: tuse; înroșirea feței; febră, frisoane; durere de cap; mâncărime; dureri musculare sau articulare și rigiditate; greaţă; erupție cutanată sau urticarie; dificultăți de respirație; umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor sau picioarelor; umflarea limbii, a buzelor sau a pleoapelor.