Specialiştii spun că persoanele care suferă de anxietate sau care întâmpină dificultăţi în gestionarea stresului prezintă un risc crescut de a dezvolta în timp afecţiuni neuropsihiatrice cum ar fi depresia şi demenţa. Medicii consideră că stările de anxietate, de frică şi stres resimţite ocazional şi pentru o perioadă scurtă de timp sunt considerate fiziologice. Atunci când aceste reacţii acute devin din ce în ce mai frecvente, pot interfera considerabil cu activităţile desfăşurate în mod normal şi pot influenţa negativ relaţiile cu cei din jur.

Astfel, stresul exacerbează afecţiunile psihice (depresia) şi poate creşte riscul de apariţie a demenţei. În acelaşi timp, stresul cronic reprezintă o situaţie patologică cauzată de activarea prelungită a sistemelor de adaptare a organismului la factorii de stres interni sau externi (expunerea de lungă durată a organismului la niveluri crescute de adrenalină şi cortizol). Ca urmare, pot apărea perturbări ale metabolismului, ale sistemului imunitar şi la nivel cardiovascular, care pot determina atrofia anumitor zone cheie ale creierului.

Totodată, expunerea cronică la anxietate şi stres poate determina atrofia hipocampului şi a cortexului prefrontal. Din fericire, aceste schimbări nu sunt ireversibile. S-a constatat că terapia farmacologică (medicaţia antidepresivă) poate inversa parţial procesul degenerativ indus de stres. De asemenea, efecte asemănătoare au fost observate şi în cazul tratamentului non-farmacologic (terapia cognitiv- comportamentală; creşterea nivelului de activitate fizică).