Acneea este o afecţiune cutanată multifactorială în apariţia căreia intervine un complex de factori generali şi locali. Acneea este privită ca o disfuncţie a foliculului pilo-sebaceu la care se adaugă un proces inflamator cu exacerbări periodice. Acneea este cea mai frecventă afecţiune cutanată, cu o prevalenţă de 80-85% în rândul adolescenţilor. Vârful de incidenţă este cuprins între 15 şi 18 ani dar acneea poate persista la 12% dintre persoanele peste 25 de ani şi la 3% din cele peste 35 de ani. Cu toate că nu este o afecţiune gravă, acneea are implicaţii psiho-emoţionale semnificative, de aceea tratamentul ei este foarte important.

Tratamentul acneei

Acneea beneficiază de o terapie variată incluzând un tratament local şi un tratament sistemic. Schemele terapeutice îşi propun să acţioneze pe fiecare dintre verigile patogenice ale acneei. Având în vedere că majoritatea medicamentelor antiacneeice nu pot acţiona împotriva tuturor factorilor patogenici ai acneei sunt utilizate combinaţii ale acestora. Pacientului cu acnee trebuie să i se ofere o serie de informaţii generale asupra afecţiunii şi posibilităţilor terapeutice: - comedoanele nu trebuie stoarse, existând riscul apariţiei suprainfectării şi a cicatricilor; - curăţirea pielii nu poate reprezenta decât o modalitate de completare a tratamentului; - este inutilă aplicarea de antiseptice pe leziuni sau efectuarea unei toalete energice; - cosmeticele pot favoriza acneea, trebuind adaptate tipului de piele (evitarea cosmeticelor uleioase, a cremelor grase şi a unguentelor); - nu s-a dovedit că un anumit regim alimentar agravează acneea; - unele medicamente pot agrava acneea: progesteron, androgeni, corticosteroizi, fenitoin, săruri de litiu, izoniazida, vitaminele B1, B6, B12; - soarele poate reduce temporar caracterul inflamator al leziunilor, dar favorizează comedogeneza, ameliorarea estivală fiind urmată de puseul de acnee de toamnă; - efectele tratamentului nu apar rapid fiind necesară o durată de mai multe luni pentru obţinerea unui rezultat apreciabil.

Tratamentul local

• Keratoliticele - o serie de substanţe precum sulful în concentraţie de 3-10%, acidul salicilic în concentraţie de 3-6% şi rezorcina în concentraţie de 1-3% au acţiune keratolitică având ca scop ramolirea şi înlăturarea comedoanelor printr-un proces de dizolvare a keratinei. Este important ca în timpul aplicării acestor substanţe să fie evitat contactul cu ochii, pleoapele, regiunea peribucală, aripile nasului, gât, mucoasele.
• Topicele cu retinoizi Retinoizii reprezintă medicamentele esenţiale în tratamentul acneei. Acidul retinoic (tretinoinul) în concentraţii de 0,01-0,1%, acidul 13-cis-retinoic (isotretinoinul) şi adapalenul în concentraţie de 0,1% acţionează în principal ca şi keratolitice (comedolitice) pe comedoane şi microchiste, adapalenul având şi o acţiune antiinflamatorie. Efectele secundare sunt reprezentate în principal de iritaţia locală imprimând astfel posologia şi ritmul de aplicare.
• Peroxidul de benzoil (Brevoxyl® cremă) este utilizat în concentraţie de 2,5-5%. Acesta are o uşoară acţiune comedolitică şi puternic antibacteriană (2). Efectul puternic antibacterian se bazează pe reducerea colonizării pielii cu Propionibacterium acnes şi Staphylococcus aureus (3). Tratamentul este recomandabil să fie început cu concentraţii slabe de peroxid de benzoil pentru evitarea iritaţiilor. Un alt efect secundar este fotosensibilitatea.
• Acidul azelaic în concentraţie de 15% (Skinoren® gel) are un afect antibacterian asupra Propionibacterium acnes, influenţând şi diferitele etape ale keratinizării (reduce producţia de keratohialină la nivel folicular şi normalizează keratinizarea infundibulară). A fost demonstrat recent şi un efect antiinflamator prin inhibarea producerii de radicali liberi de oxigen de către neutrofile (1). Devine activ după 4 săptămâni de aplicare.
• Antibioticele locale utilizându-se: eritromicina în concentraţie de 1,5-4% şi clindamicina în concentraţie de 1-2%. Ele acţionează asupra florei bacteriene dar şi ca antiinflamatorii nespecifice. Tratamentul durează 4-20 săptămâni. Acţiunea lor este destul de modestă existând şi riscul apariţiei rezistenţei bacteriene.
• Alfa-hidroxiacizii sunt utilizaţi în concentraţie de 8-15% în tratamentul ambulator sau în concentraţie de 50-70% în peeling.