Albinismul este o afecţiune genetică pentru care nu există tratament, deci, este o afecţiune pentru toată viaţa. Persoanele care suferă de această boală au o producţie scăzută de melanină, pigmentul care dă culoare pielii, părului şi ochilor, iar la multe persoane cu albinism, pigmentul melanină nu este produs deloc. Cu toate acestea, persoanele cu albinism pot lua măsuri pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii. Acestea sunt extrem de sensibile la expunerea la soare şi prezintă un risc crescut de a dezvolta boli de piele, inclusiv cancer.

„Persoanele cu nivel scăzut de melanină au pielea, părul şi ochii foarte deschise la culoare. Este obligatoriu ca aceşti oameni să evite expunerea îndelungată la razele solare, să folosească permanent creme puternice de protecţie solară, ochelari care să le apere ochii de razele ultraviolete şi haine lungi, comode, care să acopere suprafeţe cât mai mari de piele.Persoanele cu albinism au diferite probleme oftalmologice. Toate formele de albinism cauzează probleme ale dezvoltării şi funcţionării ochilor: strabism, mişcări rapide şi involuntare ale ochilor, fotofobie, miopie, hipermetropie, astigmatism, în unele situaţii mai grave se poate ajunge chiar la orbire”, explică dr. Emma Gheorghe, medic dermatolog.

Problemele de vedere, culoarea foarte deschisă a pielii, părului şi ochilor sunt cele mai pregnante simptome ale afecţiunii. Specialiştii spun că există persoane care, pe parcursul vieţii, nu suferă nicio modificare a culorii pielii, pe când la alte persoane, în timpul copilăriei sau adolescenţei, producţia de melanină creşte, însă acest lucru poate duce doar la mici modificări pigmentare.

La unele persoane cu albinism, pentru că irisul nu este pigmentat, ochii nu pot bloca lumina în totalitate, de aceea capătă o culoare roşiatică. Copiii cu albinism sunt investigaţi încă de la naştere, iar examenul oftalmologic este efectuat foarte devreme, pentru a se depista din timp problemele de sănătate. Albinismul este, de fapt, absenţa pigmentului melaninei, ce protejează pielea de radiaţiile solare, în lipsa lui, pielea este predispusă să dezvolte boli grave.

Cum se manifestă fiecare tip de albinism

Medicii dermatologi afirmă că, dacă persoanele cu albinism se expun la soare, acestea pot dezvolta aluniţe, pistrui, pete pigmentare, precum şi capacitatea de a se bronza, în unele cazuri.

În funcţiile de genele care provoacă boala, există mai multe tipuri de albinism care pot fi distinse cu ajutorul semnelor şi simptomelor.

„Persoanele cu albinism oculocutanat prezintă simptome accentuate, legate de culoarea foarte deschisă a pielii, părului şi ochilor, precum şi boli oftalmologice. Absolut toate persoanele cu albinism au probleme de vedere. Simptomele sunt din ce în ce mai accentuate, în funcţie de rasă. De exemplu, la o persoană caucaziană cu albinism, pielea va fi albă, părul alb, iar ochii de un albastru deschis, în schimb, la o persoană africană cu albinism, pielea va fi maro deschis şi părul şaten sau pielea albă şi părul blond, iar ochii albaştri sau gri. O altă formă de albinism se numeşte Sindromul Chediak Higashi, o formă destul de rară, iar simptomele sunt similare cu cele ale albinismului oculocutanat, însă, aceştia au şi o sensibilitate la infecţii, din cauza unei disfuncţii a celulelor albe. Persoanele cu sindromul Hermansky Pudalk, pe lângă simptomele albinismului oculocutanat, mai pot suferi şi de boli pulmonare şi boli de sânge. Albinismul ocular x-linkat se manifestă prin tulburări vizuale, însă culoarea pielii, a ochilor şi a părului sunt normale sau puţin mai deschise decât la celilalţi membri ai familiei”, detaliază specialistul.

Albinismul nu se vindecă niciodată, iar tratamentul, de cele mai multe ori, include ameliorarea simptomelor oculare (prescrierea unor ochelari, intervenţie chirurgicală) şi îmbunătăţirea vieţii persoanelor afectate. Aceste persoane trebuie să facă frecvent controale la medicul oftalmolog. De asemenea, anual, persoanele cu albinism trebuie să meargă la medicul dermatolog, pentru a fi depistate eventuale leziuni declanşatoare de cancer cutanat. Aceste controale se fac pe tot parcursul vieţii.