Pielea este un organ fascinant din multe puncte de vedere, în special prin funcţiile pe care le îndeplineşte. Fiind localizată la exteriorul corpului, bineînţeles că are în primul rând un rol de protecţie, fiind o barieră împotriva factorilor externi.
Această protecţie se manifestă împotriva unei multitudini de factori, biologici (de tip microorganisme, bacterii, virusuri, fungi etc.) sau factori chimici (acizi, baze).

Această funcţie şi capacitate de protecţie nu este nelimitată. În contactul cu substanţele chimice concentrate, această barieră poate fi distrusă. Pielea îndeplineşte funcţia de excreţie, de aceea este considerată „al treilea rinichi”, pentru că prin piele şi mai ales prin transpiraţia produsă de glandele sudoripare, se elimină componente asemănătoare cu cele excretate la nivel renal, respectiv uree, acid uric şi săruri de toate felurile.

„Pe lângă funcţia de excreţie, îndeplineşte o funcţie de sinteză a vitaminei D, unde influenţa razelor ultraviolete (UV) este benefică, pentru că sub influenţa razelor UV, se sintetizează această vitamină. De ase-menea, acest organ are o funcţie de termoreglare, de menţinere constantă a temperaturii corpului, ce este influenţată de cantitatea de secreţie sudorală care se elimină la suprafaţa pielii şi mai ales, de evaporare a sudoraţiei care, prin evaporare, poate să scadă temperatura cu aproximativ un grad. Pielea are şi o funcţie senzorială, pentru că este plină de receptori pentru toate tipurile de sensibilităţi (termică, tactilă, dureroasă). Receptorii sunt rezistenţi în straturile mai profunde ale pielii (derm şi hipoderm), dar au şi terminaţii libere, aflate la nivelul epidermului (stratul superior)”, explică dr. Emma Gheorghe, specialist dermatolog.

Funcţiile şi structura pielii

Dacă vorbim strict despre piele, ar trebui să ştim că este formată din trei straturi suprapuse, iar la exterior se află epidermul, care este alcătuit dintr-un masiv celular. Epidermul conţine mai multe tipuri de celule, fiecare cu un rol foarte bine stabilit în funcţiile pielii.

„Există keratinocitele, responsabile cu formarea de keratină, care formează o barieră impermeabilă la suprafaţa pielii şi protejează organismul împotriva deshidratării. Există melanocite sau celule pigmentare, care sintetizează melanina, un pigment responsabil în cea mai mare parte de culoarea caracteristică a pielii, dar nu numai, ci şi a irisului”, adaugă medicul specialist.

Culoarea pielii este determinată şi de alţi factori, pe lângă cantitatea de melanină secretată, precum culoarea hemoglobinei care poate să fie vizibilă prin transparenţa epidermului sau cantitatea de caroten care există în straturi mai profunde ale pielii.

„Pielea mai conţine alte două tipuri de celule, specializate în mecanisme de apărare, Langerhans şi celule Merkel, care de obicei sunt asociate cu funcţia de recepţie. Un al doilea strat al pielii este dermul, foarte bine vascularizat, în care sunt localizate majoritatea glandelor anexe (de exemplu glandele sudoripare), un strat care ajută şi la hrănirea stratului superficial al epidermului, care altfel este lipsit de vase de sânge. Stratul cel mai profund este predominant alcătuit din celule lipidice care depozitează grăsimi”, explică medicul dermatolog.

Aşadar, pielea are foarte multe funcţii, fiind organul care protejează organismul împotriva factorilor externi, de aceea grija pentru piele ar trebui să fie trecută pe lista de priorităţi.