Circulația periferică deficitară reprezintă perfuzia inadecvată a extremităților și se referă la un flux insuficient de sânge la nivelul arterelor membrelor. Această situație poate fi o problemă acută, precum un eveniment embolic care blochează o arteră sau cronică, ce determină îngustarea progresivă a arterei și scăderea în timp a fluxului de sânge. Potrivit medicilor, cauzele acute ce determină circulația periferică deficitară sunt împărțite în embolie și tromboză. Tromboza apare când se formează un cheag în interiorul unui vas, obstruând fluxul sanguin, iar embolia apare când se rupe o parte dintr-un cheag și trece prin sistemul circulator până ajunge la nivelul unui vas pe care îl blochează.

Cauzele de embolie sau tromboză ce determină circulația periferică deficitară sunt următoarele: fibrilație atrială, boli ale valvelor inimii, inclusiv complicații postoperatorii ale înlocuirii unei valve, tumori cardiace, tromboza unei plăci de aterom etc.

În multe cazuri, persoanele cu circulație periferică deficitară au simptome ușoare sau nu au deloc până în momentul în care boala ajunge într-un stadiu avansat. Simptomul cel mai comun este claudicația, o durere musculară, o crampă musculară sau o senzație de greutate la nivelul membrului afectat ce debutează în timpul unui efort fizic și dispare la încetarea efortului. Cel mai adesea, durerea se regăsește la nivelul gambei și poate fi de intensitate medie spre severă. Din nefericire, simptomele de claudicație pot transforma mersul într-o activitate dificilă. În stadiile avansate, durerea poate persista și după oprirea activității fizice. Durerea se poate diminua dacă persoana afectată își lasă picioarele să atârne la marginea patului sau dacă merge pe o distanță scurtă.