Rahitismul este o afecțiune metabolică întâlnită la copii în timpul perioadei de creștere și este caracterizată prin apariția unei tulburări de mineralizare osoasă însoțită de acumularea exagerată de țesut osteoid și alterarea maselor musculare. De foarte multe ori, aceste modificări patologice duc la scăderea rezistenței osoase la activitățile mecanice desfășurate zi de zi, determinând apariția unor deformări osoase și alterarea profundă a homestaziei fosfo-calcice. Cel mai des, boala este întâlnită în rândul prematurilor, incidența maximă a bolii fiind la copiii cu vârsta cuprinsă între trei și 18 luni. Studiile au arătat că boala este mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor cu tegumente hiperpigmentate. Factorul cauzator al apariției rahitismului este deficitul cronic de vitamină D. Totodată, pot fi descriși anumiți factori favorizanți, care prin prezența lor pot determina apariția unui dezechilibru între aportul de vitamină D și necesitățile organismului.

Acești factori favorizanți pot fi împărțiți în două categorii: factori endogeni și exogeni. De regulă, diagnosticul de rahitism se pune în urma efectuării anamnezei complete pe baza informațiilor primite de la mamă (simptome clinice, momentul apariției simptomatologiei, istoric familial, condiții de viață, dar și în urma examinării clinice a bolnavului și în urma efectuării unor investigații paraclinice. Tratamentul curativ în cazul deficitului de vitamină D se administrează doar după punerea diagnosticului de rahitism, care se poate realiza pe baza simptomatologiei clinice, după efectuarea investigațiilor biologice și radiologice. Imediat după confirmarea diagnosticului, se pot administra preparate pe bază de vitamina D pe cale orală, cele injectabile fiind utilizate doar în cazul bolnavilor cu probleme biliare sau sindrom de malabsorbție.