Spondilita anchilozantă este un tip de artrită, care provoacă durere și rigiditate la nivelul coloanei vertebrale. Cu toate acestea, susțin specialiștii, boala este mai complexă de atât, iar studiile actuale urmăresc o serie de modificări și la alte nivele și sisteme care pot apărea simultan în spondilita anchilozantă, însoțită de un risc crescut de complicații cardiovasculare sau pulmonare.

Spondilita anchilozantă este atât un tip de artrită autoimună, cât și o boală inflamatorie cronică. Această boală autoimună se dezvoltă în momentul în care corpul atacă propriile țesuturi sănătoase. Spondilita anchilozantă este, de asemenea, o afecțiune inflamatorie, pentru că implică și inflamarea sau umflarea articulaților. Inflamația cronică în atașarea tendoanelor, ligamentelor și capsulelor articulare de os duce la modificări ale arhitecturii articulare, cu noi formațiuni osoase și fuziuni articulare. Modificările structurale de unificare și anchiloză a vertebrelor sunt cauzele principale ale dizabilității severe precoce la pacienții cu spondilită anchilozantă în timpul progresiei bolii.

Afecțiunea se manifestă, de cele mai multe ori, în partea inferioară a spatelui, dar simptomatologia se poate extinde la gât, ceafă și zona cervico-toracală sau poate deteriora articulațiile și din alte părți ale corpului.

Din păcate, a precizat dr. Mădălina Iliescu, spondilita anchilozantă (SA) poate evolua spre deformări şi anchiloză, având un potențial mare de invaliditate. Boala este frecventă, prevalenţa ei fiind estimată între 0,1 -1%. Ea apare mai des la sexul masculin, raportul bărbaţi/femei fiind 3/1-2,5/1. „Spondilita anchiilozantă este considerată o boală a vârstei tinere, simptomele debutând, deseori, spre sfârşitul adolescenţei sau la adultul tânăr, vârsta medie la debut unanim acceptată fiind în jur de 25 ani.

Tratamentul de recuperare cu viză funcțională se bazează pe tehnici specifice de kinetoterapie, cu obiective ce urmăresc corectarea posturii coloanei, menținerea mobilității coloanei, stabilizarea musculară și reeducarea respiratorie. Cura posturală şi programul zilnic de exerciţii fizice sunt considerate de importanţă fundamentală în prevenirea sau minimalizarea deformărilor. Tratamentul trebuie introdus cât mai precoce şi menţinut de către pacienţii cu spondilită anchilozantă pentru tot restul vieţii”, a declarat medicul.

De asemenea, bolnavii trebuie să-şi ţină coloana cât mai dreaptă posibil pentru a evita poziţia vicioasă în flexie. Ei trebuie sfătuiţi să-şi supravegheze permanent atitudinea corectă, în ortostatism şi în mers, concentrându-se mai ales asupra menţinerii capului ridicat, cu privirea îndreptată înainte şi a retropulsiei umerilor.

Ca urmare, în cazul lor, kinetoterapia are o valoare deosebită în educarea pacientului care trebuie să înveţe să facă exerciţiile cele mai potrivite după un program bine stabilit. Balneofizioterapia cu toate metodele și tehnicile specifice, hidroterapia și hidrokinetoterapia în special, contribuie în mod esențial la reeducarea funcțională a acestor pacienți.