Rigiditatea articulară reprezintă limitarea capacității de mobilizare a articulațiilor. Starea la care facem referire poate apărea spontan sau insidios, poate fi continuă (permanentă) sau intermitentă, apărută doar în anumite circumstanțe. Medicii spun că la baza apariției rigidității articulare se află o varietate de afecțiuni sau condiții patologice. În funcție de boala de fond, aceasta poate fi însoțită de numeroase alte manifestări clinice. De exemplu, ea se poate instala în evoluția următoarelor afecțiuni sa condiții patologice: traumatismele articulare, artrită, bursită, leucemie, oreion, rubeolă, psoriazis etc. De asemenea, pot fi descriși anumiți factori favorizanți, care, prin prezență pot facilita apariția rigidității articulare.

Dintre aceștia amintim temperaturile scăzute, vântul rece și clima umedă. În unele situaţii, pacienţii se confruntă cu alte manifestări clinice, în funcție de boala de fond. Cel mai frecvent, rigiditatea articulară este însoțită de: echimoze, sângerări, parestezii,

amorțeli ale anumitor părți ale corpului, prurit, arsuri, oboseală, tuse,

febră, crampe abdominale, cefalee, grețuri, vărsături, frisoane, convulsii.

De precizat că diagnosticarea afecțiunilor care produc rigiditatea articulară necesită efectuarea unei anamneze amănunțite, a unui examen clinic complet al bolnavului în cauză și a unor investigații paraclinice specifice.