Rubeola/rubella este o boală virală foarte contagioasă, care apare cel mai frecvent la copii (face parte, împreună cu oreionul, rujeola, varicela etc., din grupul bolilor eruptive ale copilăriei). Organismul uman este singurul cunoscut ca fiind gazda acestui virus. Infecţia virală se produce mai ales în lunile de iarnă, primăvară şi început de vară. Transmiterea este uşoară, directă, mai ales pe calea aerului, prin secreţiile nazo-faringiene (picăturile Pflüge), care se elimină prin tuse, strănut etc. Virusul mai este prezent în urină, fecale şi pe pielea persoanelor infectate. Perioada de incubaţie este de 14-21 zile. La copil şi la adultul sănătos această infecţie virală se poate manifesta nespecific, prin stări de subfebrilitate, stare generală proastă, dureri de cap, adenopatie (umflarea ganglionilor mai ales din zonele occipitală, latero-cervicală, submaxilară, retro- şi submastoidiană), dureri articulare, congestie nazală, congestie conjunctivală cu câteva zile înainte să apară erupţia cutanată. Erupţia cutanată durează până la trei zile. Durerile articulare pot să dureze câteva săptămâni. Perioada de contagiozitate a bolii începe cu o săptămână înainte de erupţia cutanată şi continuă o săptămână după aceasta. Vindecarea este fără complicaţii. În 50% din cazurile de rubeolă, simptomele lipsesc sau sunt atât de reduse în intensitate încât nu se suspicionează o infecţie virală. Infecţia naturală conferă imunitate pe toată perioada vieţii. Spre deosebire de situaţia prezentată mai sus, când copilul şi adultul se vindecă fără complicaţii, la femeia gravidă primoinfecţia cu virusul rubeolei (infecţia primară care se produce atunci când organismul respectiv nu a mai venit în contact cu agentul patogen şi nu are anticorpi) poate duce la afectarea gravă a sarcinii, mai ales dacă s-a produs în primele 20 de săptămâni. Infecţia se produce prin transmitere trofoblastică sau placentară. Primoinfecţia rubeolică în prima parte a sarcinii poate duce la oprirea sarcinii din evoluţie, la avort, la moarte fetală sau la anomalii fetale permanente şi deosebit de grave, care constituie sindromul rubeolei congenitale. Acesta constă în: leziuni oculare (cataractă, microftalmie - 53%), surditate (30%), leziuni cardiace (persistenţa canalului arterial, stenoza pulmonară - 70%), retard psihomotor, (30%), anomalii osoase, microcefalie, retard de creştere. Infecţia după primele 20 de săptămâni de sarcină poate duce la retard de creştere fetală, hepatită, hepatosplenomegalie, trombocitopenie, meningită etc. Unele anomalii nu se evidenţiază decât la unul - doi ani de la naştere. Expunerea secundară a unei gravide la infecţie duce la afectarea sarcinii în cazuri excepţional de rare. Riscul de afectare a embrionului şi fătului depinde de agresivitatea şi teratogenitatea virusului şi mai ales de perioada sarcinii în care s-a produs primoinfecţia. În primele 12 săptămâni de sarcină, riscul de apariţie a sindromului de rubeolă congenitală este de 85%. Între 13 şi 16 săptămâni, riscul scade la 54%, această diminuare a riscului continuând până la 20 săptămâni. Riscul în cazul infecţiei apărute după 20 de săptămâni este de aproximativ 4%. Prevalenţa femeilor neimunizate (care nu au anticorpi pentru rubeolă deci nu au apărare în faţa acesteia) în populaţia vaccinată antirubeolic este în jur de 1.8 %, în timp ce la populaţia nevaccinată poate depăşi 40 %. După prezentarea şi analizarea acestor informaţii se remarcă importanţa recomandării şi efectuării screening-ului matern pre-concepţional pentru statusul imunităţii la rubeolă. Dacă testele serologice evidenţiază lipsa anticorpilor specifici pentru rubeolă şi pacienta nu este gravidă se va recomanda vaccinarea antirubeolă şi amânarea sarcinii cu cel puţin o lună. Dacă pacienta este gravidă şi nu are anticorpi specifici pentru rubeolă se va face determinarea lunară a acestora până la 20 de săptămâni de sarcină şi apoi mai rar, la o lună şi jumătate. Vaccinarea nu se recomandă în timpul sarcinii deşi nu este dovedită teratogenitatea acestui gest medical. Vaccinarea anti-rubeolă este permisă în alăptare. Pentru gravidele fără anticorpi specifici pentru rubeolă se recomandă evitarea persoanelor bolnave, care prezintă erupţii cutanate sau simptome asemănătoare infecţiei cu virusul rubeolei sau care au venit în contact cu persoane bolnave, evitarea socializării (de exemplu petreceri cu copii) şi a marilor aglomeraţii (de exemplu mall-uri) în perioadele anunţate de epidemii, vaccinarea copiilor, evitarea călătoriilor mai ales în ţările în care nu au programe de vaccinare. Dacă o gravidă fără anticorpi a venit în contact cu o persoană bolnavă, se pot administra imunoglobuline în primele 48 de ore de la contactul presupus infectant, dar acest gest nu împiedică îmbolnăvirea gravidei şi a fătului, ci doar scade discret gradul afectării fetale. Din păcate, nu există niciun tratament cunoscut eficient pentru rubeolă sau pentru a preveni rubeola după expunere.