Unele cupluri nu reuşesc să aducă în viaţa lor un copil, pe care naturală, aşa că încearcă diferite metode, făcându-şi din asta scopul principal al vieţii. Cea mai frecventă metodă adoptată de cupluri este fertilizarea in vitro, urmată de adopţie. Cu toate că acest procedeu poate zgudui din temelii viaţa unui cuplu, pe de altă parte, este o şansă uriaşă pentru cei care îşi doresc un copil.

În cadrul unei fertilizări, femeile trebuie să suporte diverse tratamente ce le pot afecta din multe puncte de vedere. Potrivit dr. Mihaela Dobre, specialist obstetrică şi ginecologie, tratamentele hormonale grăbesc maturarea foliculilor ovarieni. Femeia ovulează, în general, o dată pe lună, însă există femei care ovulează şi de două ori (din acelaşi ovar sau din ambele).

„Tratamentele hormonale înseamnă stimulare ovariană şi maturarea foliculilor, mai mulţi decât în mod normal. Automat, aceste stimulări scad din masa fertilă ovariană. Există şi o afectare la nivel general, femeile care fac stimulări ovariene repetitive, pot face «sindrom de hiperstimulare ovariană». Este un sindrom legat de echilibrul hidroelectrolitic al organismului şi de multe ori este foarte greu să stăpâneşti un asemenea sindrom. Femeia începe să se umfle excesiv, există o transvazare a lichidului organismului în periferie. Se umflă mâinile, picioarele, abdomenul”, explică medicul specialist.

Există un anumit tratament specific, care se aplică la femeile ce fac acest sindrom, protocoale speciale. Femeile sunt predispuse să facă acest sindrom, în momentul în care fac proceduri de fertilizare excesive. Potrivit specialistului, ar trebui să se facă doar o fertilizare pe an.

Nicio fertilizare in vitro nu se face doar cu ceea ce produce femeia. Ele se fac prin procedura standard. Ovocitele se recoltează cât mai multe, ca să crească şansele. Nu toate ajung să facă embrion, apoi, embrionii implantaţi nu se prind toţi şi atunci, de asta se face procedura de hiperstimulare ovariană.

Avorturile duc la infertilitate

Fertilizarea in vitro are implicaţii importante asupra psihicului. O femeie care nu poate face copii natural şi ajunge să facă fertilizare in vitro are o afectare psihică.

„Fiecare eşec pe care îl are, pentru ea înseamnă o afectare psihică şi este firesc. Să faci copii natural este foarte uşor, când poţi. Să faci copii prin fertilizare este foarte greu. Necesită controale foarte multe, tratamente multe, monitorizare extrem de atentă, bani foarte mulţi. Mă refer strict la implicaţia femeii, pentru că femeia este cea chinuită. Nu spun că bărbatul nu suferă şi el pe lângă ea, dar la ea este un chin, şi fizic, şi psihic. Din păcate, există la ora actuală tendinţa de planning familial, adică să îţi programezi copiii. Din cauza acestui lucru s-a ajuns la multe fertilizări in vitro. Multe femei rămân însărcinate, nu vor să îi nască şi fac avorturi. După ce fac multe avorturi, două-trei, să nu zic zece, pentru că mai sunt şi persoane care fac atât de multe, vor să facă un copil şi văd că nu se mai poate. Şi după un singur avort se pot înfunda trompele uterine şi nu mai poţi face copii niciodată, darămite după 8-9. Avortul la cerere este o procedură care predispune, însă nu este obligatoriu”, explică dr. Mihaela Dobre.

Inhibiţia nu se vindecă prin „vreau acum“

Medicul specialist demontează mitul potrivit căruia fertilizările cresc riscul de dezvoltare a cancerului: „Este exclus! Faptul că faci stimulare ovariană nu înseamnă că o să dobândeşti cancer de ovar. Poţi să faci fertilizare pe un teren neinvestigat şi să ai acolo o problemă, asta este cu totul altceva. Există protocoale speciale de investigaţii pentru fertilizare şi cine nu le respectă, riscă. Eu nu sunt împotriva fertilizării, pentru că este o posibilitate prin care un cuplu poate să obţină un copil, dar contează foarte mult terenul pe care se face”.

Dr. Mihaela Dobre afirmă că multe paciente, care au făcut fertilizări nereuşite, în momentul în care nu s-au mai gândit la acest aspect, au rămas însărcinate natural:

„Există o inhibiţie la nivelul cuplului, pe fond de stres sau de «vreau acum», un blocaj. Cunosc multe cupluri care au adoptat copii, pentru că au încercat să facă şi nu au reuşit şi, în momentul în care au avut alte probleme şi nu s-au mai gândit la concepţie, femeile au rămas gravide”.