Spirometria este folosită, la ora actuală, pentru diagnosticul şi monitorizarea bolilor plămânului, cum ar fi astmul, bronşita cronică, emfizemul, fibroza pulmonară. Populaţia trebuie să ştie că această procedură, spirometria este o metodă neinvazivă şi foarte precisă de apreciere a funcţiei pulmonare. În acelaşi timp, aceasta este folosită pentru a vedea cât de bine acţionează medicamentele administrate pentru problemele respiratorii.

„Spirometria este importantă pentru diagnosticul şi monitorizarea unor afecţiuni cronice ale bronhiilor şi plămânilor precum astmul, bronho-pneumopatia obstructivă cronică (BPOC), emfizemul, fibroza pulmonară. Spirometria este recomandată mai ales pentru detectarea prezenţei sau absenţei disfuncţiei respiratorii sugerate prin examen clinic (tuse cronică, producţie crescută de spută şi senzaţia de lipsă bruscă de aer) şi/sau radiografie pulmonară. De asemenea, aceasta este indicată în evaluarea funcţiei pulmonare la persoanele cu vârsta de peste 40 ani, în evaluarea unei boli pulmonare cunoscute, a fumătorilor sau acele persoane care sunt expuse noxelor profesionale şi de mediu etc”, au precizat specialiştii Medstar General Hospital.

Aceştia au declarat că spirometria se face cu ajutorul unui dispozitiv numit spirometru, care măsoară cantitatea de aer pe care un subiect o poate inspira sau expira voluntar. Testarea este simplă şi durează doar câteva minute.

„Spirometria se poate înregistra uşor începând cu vârsta de cinci ani,

când majoritatea copiilor pot coopera corect în vederea efectuării unor manevre respiratorii forţate. De obicei, sunt necesare minim trei măsurători corecte”, au mai spus specialiştii.

Înainte de efectuarea spirometriei sunt înregistrate datele pacientului (înălţimea, greutatea, vârsta) pe baza cărora se calculează valorile spirometrice de referinţă, la care se raportează cele măsurate în cazul pacientului. Apoi, se notează medicaţia administrată inhalator (Ventolin, Berotec, Symbicort, Seretide,Spiriva) sau oral (TheoSR, Teotard, Miofilin, Metoprolol). Nu în ultimul rând, pacientul nu trebuie să aibă infecţii de tract respirator. Ca urmare, acei constănţeni carevor să-şi facă această investigaţie, sunt obligaţi să evite următoarele activităţi: consumul de alcool, cu patru ore înainte, mesele copioase, cu două ore înainte, fumatul, cu o oră înainte, exerciţiile fizice intense, cu 30 minute înainte. De asemenea, pacienţii nu au voie să poarte haine care împiedică expansiunea toracelui/abdomenului. Apoi, subiectul trebuie să stea aşezat pe un scaun cu spatele drept, capul în extensie (aplecarea capului înainte îngustează căile aeriene superioare) şi cu nasul pensat cu o clema nazală. Ulterior, el va respira printr-o piesă bucală (buzele pacientului strâns lipite pe tubul de carton) conectată la sistemul de măsurare, după care el va inspira şi expira normal prin aparat.

Medicii de la Medstar au mai explicat că manevrele de inspir şi expir forţate necesare pentru efectuarea spirometriei duc la creşterea presiunilor intracraniene, intratoracice şi intra-abdominale, astfel existând câteva contraindicaţii de care medicul trebuie să ţină con. Acestea fac referire la hemoptizie şi pneumotoraxul (sânge, respectiv aer în cavitatea pleurală); bolile cardio-vasculare instabile: infarct miocardic recent, trombembolism pulmonar recent, hipertensiune necontrolată; anevrisme (cerebrale, aortice); intervenţii chirurgicale abdominale, toracice şi oftalmologice recente etc.