Scleroza în plăci sau scleroza multiplă este o boală în care nervii sistemului nervos central, respectiv cei ai creierului şi măduvei spinării, nu mai funcţionează cum trebuie, îmbolnăvindu-se treptat. Din păcate, cauza apariţiei afecţiunii este încă necunoscută, aceasta fiind o boală autoimună, adică organismul începe să se atace pe el însuşi, dintr-o eroare, considerând că este vorba de un corp străin intrat în sistem. Medicii constănţeni susţin că scleroza în plăci este o boală destul de frecvent întâlnită la oamenii tineri, cu vârste de 35-40 de ani, dar se confruntă uneori şi cu cazuri care debutează chiar mai devreme.

„Această boală se poate manifesta prin tulburări de vedere, dublarea vederii, parestezie sau amorţeli în anumite zone ale corpului, asimetrii faciale, îngreunarea mersului, tulburări de echilibru. Toate acestea sunt simptome care ar trebui să fie ca nişte semnale de alarmă. Tocmai de aceea, este necesar ca persoanele care prezintă aceste semne să fie văzute de urgenţă de un medic şi să-şi facă investigaţii de specialitate, ca examenul RMN cerebral şi cel la nivelul coloanei”, ne-a explicat dr. Ildiko Toldişan, medic neurolog.

Desigur, a precizat medicul, există forme care evoluează în pusee şi sunt forme cu o evoluţie progresivă, spre agravare. În cazul în care aceste simptome sunt neglijate, evoluţia poate fi imprevizibilă şi bolnavii pot ajunge la un grad mare de invadilitate, cum ar fi căruciorul rulant la vârste tinere. Totuşi, este bine la acest moment, există un program naţional pentru scleroză multiplă, la care au acces toţi bolnavii, ei primind tratament gratuit, care ajută într-o oarecare măsură evoluţia bolii.

„Dacă sunt simptome care persistă şi deranjează, populaţia este rugată să ceară de la medicul de familie trimitere la un specialist, pentru a depista cât mai repede această boală şi a beneficia de schema de tratament corespunzătoare. Trebuie menţionat, însă, că medicamentele modifică evoluţia bolii. Practic, dacă înainte pă-rinţii erau nevoiţi să îşi care copiii cu căruciorul, acum aceşti indivizi duc o viaţă apropiată de normal şi nu mai sunt dependenţi de familie sau să aibă un însoţitor permanent”, a subliniat dr. Toldişan.