Scolioza este o afecţiune a coloanei vertebrale care poate apărea atât în rândul populației tinere, cât și la persoanele în vârstă și se referă la dezvoltarea unei curburi laterale anormale. De cele mai multe ori, scolioza este de natură idiopatică, adică nu se cunosc cauzele, paralizia cerebrală şi distrofia musculară putând determina, însă, apariţia acesteia.

La ora actuală, se estimează că aproximativ 3% dintre adolescenţi se confruntă cu această problemă medicală. În plus, sunt studii care arată că persoanele de sex feminin sunt mai predispuse la scolioză decât bărbaţii. În majoritatea cazurilor, simptomele scoliozei sunt uşoare şi nu produc complicaţii, dar sunt şi situaţii când boala evoluează şi diformitatea se agravează odată cu trecerea timpului, devenind debilitantă. De regulă, curbura laterală anormală dezvoltată la nivelul zonei lombare sau toracice pune presiune pe plămâni, care nu îşi mai pot exercita funcţia de bază. Ca urmare, durerile de spate, tulburările de respiraţie şi capacitatea redusă de efort sunt doar câteva dintre consecinţele scoliozei.

„Prin definiţie, scolioza idiopatică este o încurbare laterală a coloanei vertebrale la un copil sănătos şi la care nu s-a găsit o cauză recunoscută în mod curent. Aceşti copii nu au probleme musculare sau neurologice asociate şi orice altă patologie este absentă, iar radiologic nu există alte anomalii vertebrale. În general, deviaţia apare în cursul anilor de creştere şi poate fi împărţită în trei categorii: infantilă, juvenilă şi a adolescentului. Această clasificare este în raport cu vârsta la care a fost observată pentru prima oară deviaţia, vârstă care nu coincide în mod obligatoriu cu momentul exact al declanşării procesului malformativ. Deseori, scolioza idiopatică infantilă apare înainte de vârsta de trei ani, cea juvenilă între trei şi zece ani, iar scolioza idiopatică a adolescentului apare după vârsta de zece ani. În prezent, există controverse asupra limitei de zece ani între scoliozele juvenile şi cele ale adolescentului, unii autori propunând pubertatea ca limită de demarcare”, a explicat dr. Mădălina Iliescu.

Cel mai evident simptom al scoliozei este prezenţa unei curburi laterale diforme a coloanei vertebrale, în formă de S, la nivelul toracelui sau zonei lombare. Alte simptome asociate scoliozei sunt: umeri/şolduri inegale, unul este mai ridicat decât celălalt, capul uşor întors către o parte sau/şi descentrat, asimetria cutiei toracice (coastele dintr-o parte sunt mai sus decât cele din partea opusă). La acestea se adaugă picioarele de lungime diferită, durerile de spate, dificultăţile de respiraţie sau durerile în piept. De-a lungul timpului, s-a demonstrat că fizioterapia poate ameliora considerabil simptomele şi poate contribui la starea de bine a pacientului.

Deci, dacă un părinte suspectează prezența scoliozei la copil, ar trebui să meargă la spital, în secția de ortopedie. Mai departe, el va examina copilul și va recomanda efectuarea unei radiografii pentru a evalua starea coloanei vertebrale.