Deficiențele de învățare reprezintă o serie de afecțiuni neuro-psihiatrice care limitează abilitatea creierului de a memora, a procesa și a produce informații. Acest lucru afectează capacitatea unei persoane de a vorbi, a asculta, a citi, a scrie sau a calcula.

Un copil care se confruntă cu deficiență de învățare are un coeficient de inteligență mediu spre mare, dar procentul rămâne în urmă privind performanțele academice din cauza incapacității de învățare. Statisticile prezente arată că, la momentul actual, aproximativ 15% din totalul de școlari au un deficit de învățare.

Istoricul familial în ceea ce privește deficitul de învățare reprezintă factorul de risc cel mai comun. Cauzele mai puțin comune cuprind probleme precum nutriția precară, traumatismele cranio-cerebrale severe, abuzul și alți factori legați de sarcină. Otrăvirile, infecțiile sistemului nervos central sau tratamentul pentru cancer pediatric precum leucemia pot, totodată, provoca deficiențe de învățare.

„Nu există o cauză organică anume care să ducă la deficiența de învățare. Este o problemă rezultată din mai multe modificări de la nivel cerebral, care apar independent de alți factori. Factorii care pot produce probleme de învățare, dar nu cauzează deficiențe de învățare, includ orbirea, tulburările de vedere și handicapul fizic sau motor. În același mod, deficiențele intelectuale, patologiile care evoluează cu autism sau coeficientul de inteligență redus pot fi asociate cu dificultăți de învățare. Ele nu sunt, însă, considerate deficiențe propriu-zise”, au precizat specialiştii în domeniu.

În altă ordine de idei, dezavantajele economice, culturale și de mediu nu pot contribui, direct, la deficiențe de învățare, dar pot fi asociate atunci când este cazul. Tulburările de comportament și problemele psiho-emoționale sunt, de asemenea, mai frecvent întâlnite la acești pacienți.

Tipurile tulburărilor de învățare

Este important de știut că tulburările de învățare nu reprezintă o indicație a inteligenței unei persoane. Cele mai comune dizabilități de învățare sunt dislexia, disgrafia, discalculia, apraxia vorbirii, tulburarea centrală de procesare auditivă și tulburările de învățare non-verbale.

Cel mai frecvent tip al deficienței de învățare este dislexia, o patologie care afectează limbajul și comunicarea, ducând la probleme de citire, scriere, spunere pe litere și scriere de mână.

Când ar trebui sa mergi la medic?
Tulburările de învățare sunt deseori pierdute din vedere și rămân nediagnosticate multă vreme. Părinții joacă un rol esențial în identificarea problemei, întrucât au responsabilitatea de a observa anumite semne ale copilului. Cu cât mai mult timp petrece părintele cu copilul, cu atât mai mari sunt șansele de a observa eventualele dificultăți de învățare.