Dintre bolile cu care ne putem alege în sezonul rece şi pe care nu le putem evita de multe ori, se află şi cele ale pleurei, adică acel înveliş seros al plămânilor. Normal, între pleura viscerală, care acoperă plămânii, şi cea parietală, care acoperă interiorul cuştii toracice, există un strat subţire de lichid, între 10 şi 20 ml, care amortizează fin distensia plămânilor în actul respiraţiei. Potrivit specialiştilor, revărsatul pleural constă în creşterea, în proporţii diferite, a lichidului din spaţiul interpleural.

Cauzele creşterii acestui lichid sunt multiple şi se pot grupa în: locale, prin boli ale pleurei însăşi, şi generale, boli diverse cu răsunet pleural. Principalele cauze locale ţin de inflamaţia pleurei, produsă de un proces pulmonar subiacent (pneumonie, infarct pulmonar, tuberculoză pulmonară).

Alături de acestea pot fi amintite cancerul pleural (mezoteliomul), în legătură cu expunerea prelungită la azbest şi fumatul excesiv, traumatismele toracice, îndeosebi cele cu fracturi costale, în ambele etiologii revărsatul fiind, de regulă, hemoragic.

Cauzele generale sunt multiple şi spaţiul alocat expunerii nu permite decât o trecere în revistă a celor mai importante: ascita, insuficienţa cardiacă, limfoamele maligne, metastazele, pancreatitele acute, embolia pulmonară.

În ceea ce priveşte simptomele, acestea constau în durerea de perete toracic, respiraţia rapidă şi superficială, senzaţia de lipsă de aer sau tusea seacă.