Sindromul accentului străin este o afecțiune neurologică, mai rar întâlnită, care se manifestă prin faptul că pacientul începe brusc să folosească o intonație și o pronunție de străin. Boala apare, în general, din cauza traumelor severe aduse creierului, de obicei prin lovire sau accident vascular. Studiile relevă faptul că acest sindrom este cauzat de traumatismele asupra creierului: atunci când anumite zone ale creierului care răspund de controlul lingvistic sunt afectate se poate ajunge în această situație. Daunele depind de partea creierului care a fost afectată. Specialiștii spun că abilitatea unor pacienți de a putea vorbi o limbă străină cu un accent nativ poate părea extraordinară, însă, în realitate este foarte dificil pentru pacienții care suferă de acest sindrom. Aceștia percep accentul străin ca pe un handicap, o dificultate în vorbire. Ei au nevoie să fie înțeleși de către comunitate și ajutați pentru a preveni izolarea. Pe de altă parte, sindromul accentului străin este considerat o boală extrem de rară a creierului, boală cauzată de deteriorarea centrilor vorbirii. Nu se cunoaște încă nici un remediu al acestei boli. Din anul 1907, de când a fost identificat prima oară, până în prezent s-au înregistrat aproximativ o sută de cazuri de pacienți diagnosticați cu acest sindrom.