Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este o afecțiune care se poate agrava foarte tare dacă nu este tratată corespunzător. Prin urmare, diagnosticul în timp util devine esențial. Cum se stabilește? Ce criterii sunt luate în considerare? Care sunt testele utilizate pentru confirmarea bolii? BPOC-ul constă în obstrucția căilor respiratorii într-un mod cronic și progresiv, cu accent pe ieșirea aerului din corp. Există cinci imagini clinice care pot duce la această afecțiune: astmul, bronșita cronică, emfizemul, atelectazia, cunoscută sub numele de cedarea plămânului și fibroza chistică, o boală genetică în care pacienții produc mucus gros ce blochează canalele din corp, inclusiv cele din plămâni. Așadar, medicul se bazează pe radiografii, spirometrii și analize de laborator pentru a diagnostica boala pulmonară obstructivă cronică.

Primul pas este suspiciunea, spun medicii. Pacientul se prezintă la medic pentru o tuse constantă, uneori productivă și alteori nu, cu episoade repetitive și chiar respirație șuierătoare.

Apoi, se trece la solicitarea unor teste , iar spirometria este unul dintre ele, fiind un test de diagnostic pentru BPOC, unul dintre cele mai eficiente în determinarea tulburării. În plus, oferă o serie de date precise care determină complexitatea evoluției și permite planificarea unui tratament adecvat.

De asemenea, radiografia toracică este una dintre primele metode complementare solicitate la diagnosticarea BPOC. Ulterior, a fost înlocuită de spirometrie și de alte studii imagistice mai specifice care au apărut datorită tehnologiei, cum ar fi tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).