Este posibil ca la un moment dat în viaţă să fie nevoie să apelaţi la spirometrie. Această procedură este folosită pentru diagnosticul şi monitorizarea bolilor plămânilor, cum ar fi astmul, bronşita cronică, emfizemul, fibroza pulmonară.

De asemenea, spirometria este o metodă neinvazivă şi foarte precisă, de apreciere a funcţiei pulmonare. Totodată, ea este utilizată pentru a vedea cât de bine acţionează medicamentele administrate pentru probleme respiratorii.

Pentru spirometrie, se foloseşte un aparat numit spirometru, ce măsoară cât de mult aer încape în plămâni şi cât de mult aer poate intra sau ieşi din plămâni. Spirometrul are o piesă bucală, legată la un sistem de măsurare al fluxului şi volumului de aer, care este la rândul său legat la un aparat, de obicei computer, ce înregistrează rezultatele şi le reprezintă grafic (curbe) şi numeric.

„Această modalitate de evaluare a probelor funcţionale respiratorii se poate efectua şi la copil. Am mulţi pacienţi de 4-5 ani care au reuşit curbe flux-volum perfect reproductibile după ce au fost instruiţi să exerseze umflatul baloanelor şi stinsul lumânărilor. Această strategie de exerciţii de suflat este foarte eficientă şi pentru pregătirea în vederea testării probelor funcţionale la domiciliu, prin tehnica PEF-metriei. Cifrele obţinute sunt interpretabile corect doar dacă pacientul nu a primit Ventolin sau alte bronhodilatatoare în ultimele ore. De preferat să fie mai mult de 12 ore de la ultimul «puf» la momentul când se face testarea”, a explicat dr. Mihai Craiu, medic pediatru.