În caz că nu știați, simptomele gastrointestinale nu-i ocolesc nici pe sportivi. Dintre aceștia, sportivii de anduranță care efectuează exerciții de lungă durată sunt cei mai predispuși la grețuri și vărsături în timpul sau la finalul antrenamentului, dar simptomele se manifestă diferit în funcție de vârstă, sex și performanță fizică.

Statisticile arată că aproximativ 83% dintre alergătorii de maraton experimentează greață și vărsături în timpul antrenamentului și competițiilor, corelate fiind cu exercițiul alergării. La rândul lor, bicicliștii prezintă, în general, simptome asociate tractului gastrointestinal superior: greață, vărsături, reflux gastro-esofagian, eructații, în timp ce alergătorii sunt mai predispuși la simptome ale tractului gastrointestinal inferior: diaree, crampe intestinale, sângerări gastrointestinale, flatulență. Potrivit dr. Oana Pintilii, tulburările gastrointestinale recurente asociate antrenamentelor, sunt în majoritatea cazurilor fiziologice. Conform cercetătorilor, întârzierea golirii gastrice ar putea reprezenta o consecință a efortului fizic intens, intensificat de starea de deshidratare. În acest caz, este recomandată creșterea aportului de lichide, precum și suplimentarea eficientă cu electroliți, înainte și în timpul antrenamentului.

„În unele cazuri, există posibilitatea apariției unor tulburări funcționale, simptomele gastrointestinale fiind determinate de o boală somatică (insuficiență renală acută, anafilaxie, pancreatită, ischemie cardiacă, tromboză septică etc) care necesită tratament medical de specialitate. Golirea gastrică depinde și de concentrația și combinația de carbohidrați, întrucât soluțiile hipertonice de carbohidrați pot întârzia golirea gastrică. Pe de altă parte, cea mai eficientă modalitate de rehidratare pare a fi utilizarea fluidelor cu conținut de carbohidrați de 8%, deşi există controverse cu privire la acest factor. Ischemia viscerală apare în urma exercițiului fizic, prin creșterea activității sistemului simpatic, creșterea frecvenței cardiace și a forței de contracție, dar scăderea distribuției sângelui în zona splanhnică. Ca urmare, reducerea fluxului sanguin către intestin și ficat ajunge la aproximativ 80% în timpul unui efort cu intensitate de 70% din volumul maxim”, a subliniat medicul.

În acelaşi timp, catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) secretate ca răspuns la stresul emoțional și fizic asociat antrenamentelor de intensitate ridicată, pot suprima senzația de sete, accentuând problemele induse prin deshidratare. Aşadar, un aport necorespunzător de lichide poate duce la complicații gastrointestinale și neurologice, în timp ce o stare de hidratare adecvată reglează și echilibrează organismul supus antrenamentelor de rezistență, susținând activitatea fizică și evitând astfel posibilele complicații. De asemenea, hiponatremia indusă de efort reprezintă un dezechilibru electrolitic marcat prin pierderi masive de sodiu în timpul transpirației, fiind frecventă la sportivii de anduranță (alergători de maratoane, participanți la triatloane, cicliști). Acest dezechilibru se poate manifesta și la sportivii amatori, atunci când efectuează exerciții moderate, dacă aceștia pierd mult sodiu.

Anafilaxia indusă de efort este un alt sindrom în care pacienții experimentează chiar simptomele anafilaxiei, doar că acestea apar doar după o activitate fizică intensă: prurit (mâncărime), eritem, urticarie, angioedem, șoc anafilactic, greață și vărsături. Factorii declanșatori cunoscuți sunt: expunerea semnificativă la alergeni în aer, înțepături de insecte, condiții meteorologice extreme, poate o umiditate mai mare a aerului, consumul de antiinflamatoare nesteroidiene. În concluzie, băuturile cu carbohidrați și electroliți au fost dezvoltate pentru a preveni pierderile de minerale la sportivi, inclusiv cele de sodiu. În acest fel, sunt evitate posibilele tulburări funcționale gastrointestinale. Atenţie! Dacă greața și vărsăturile după efort sunt asociate unor probleme somatice, mult mai grave, trebuie tratată corespunzător problema de bază și eliminată cauza.