De câte ori ca părinte nu te trezeşti în postura în care copilul tău fie mai mic sau mai mare vine şi îţi pune întrebări legate de sexualitate la care nu ştii să răspunzi? Destul de des. Fie că este de vârsta grădiniţei şi te întreabă cum se fac copiii, fie că este în perioada preadolescentă şi îi apare părul pubian sau în adolescenţă când îşi începe viaţa sexuală, copilul tău are întrebări şi are nevoie de răspunsuri în ceea ce priveşte sexualitatea.

Din păcate, în multe din familii sexualitatea este un subiect tabu, susţinut de ideea că atât sexul cât şi sexualitatea sunt ceva ruşinos. Părinţii au o dificultate în a aborda această tematică, aşteptând un moment potrivit când copilul este mare. Această ezitare măreşte interesul copilului faţă de sexualitate, dar îi şi creează o stare de confuzie în acelaşi timp, făcându-l să caute tot felul de informaţii care de cele mai multe ori sunt lacunare şi eronate.

„Instinctul sexual există încă de la naştere şi rămâne activ pe tot parcursul vieţii, la fel ca toate funcţiile ce asigură supravieţuirea. Sexualitatea nu este o opţiune care apare la o anumită vârstă şi se pierde pe parcursul vieţii, ci este una dintre cele mai importante părţi în definirea unei persoane. Ea denotă atât individualitatea, cât şi caracteristicile acesteia, dinamica de viaţă, relaţiile, personalitatea. O integrare corectă a sexualităţii susţine o personalitate sănătoasă.
Este necesar ca părinţii să fie deschişi către acest subiect faţă de copiii lor şi să răspundă la întrebările acestora cu lejeritate, în funcţie de vârsta şi capacitatea copilului de a înţelege. Astfel, începând cu vârsta de 2 ani când copilul începe să vorbească, atunci când îl învaţă părţile corpului şi utilitatea lor, este necesar să îl înveţe şi organele genitale atât feminine cât şi masculine. În copilăria mică se face identificarea de sex-rol a copilului, adică este necesar să i se explice şi să i se arate prin suport adecvat vârstei (cărţi cu tematică) cărui sex aparţine şi diferenţele dintre sexe”, explică psihologul Elena Ranga.

Răspunsuri pentru vârsta „critică“ - adolescenţa
Cu cât copilul creşte, cu atât va pune mai multe întrebări pentru a-şi clarifica şi a-şi integra sexualitatea. Părintele trebuie să rămână disponibil la răspunsuri, imaginându-şi lumea copilului său. Astfel părintele poate găsi exemple similare sexualităţii în interesele pe care le manifestă copilul pentru a i le oferi ca exemplu, iar copilul să înţeleagă esenţa sexualităţii care este complementaritatea.

„Toate transformările sale îl bulversează şi are nevoie de repere adecvate şi sănătoase care să îl facă să se simtă în siguranţă, să se cunoască şi să se accepte. Reperele adecvate şi sănătoase le pot da părinţii, profesorii, medicii şi psihologii. Când copilul nu poate primi răspunsuri de la părinte, el va căuta în exterior, de obicei la prieteni şi în mass-media, însă va potrivi informaţii înţelese greşit, iar rezultatul va fi anxietate, frustrare, respingere sau exces.
La vârsta adolescenţei când majoritatea tinerilor îşi încep viaţa sexuală, ei au deja o bază de informaţii. Tocmai de aceea, dacă se aşteaptă momentul discuţiei până în adolescenţă, de cele mai multe ori este tardiv pentru o educaţie sexuală. Modificările care se mai pot produce în comportamentul sexual manifest vor fi destul de reduse. Pentru această perioadă părinţii pregătesc tânărul în ceea ce priveşte viaţa sexuală şi este necesar să furnizeze informaţii despre riscuri, implicaţii şi efecte. Este necesar ca adolescentul să aibă parte de ambele perspective ale părinţilor în ceea ce priveşte actul sexual, igiena, prevenţia sarcinii, dar şi impactul emoţional al relaţiei sexuale, împărtăşirea şi dinamica relaţiei de cuplu”, a completat specialistul.