Sunt sarcini în care medicii le recomandă viitoarelor mămici să facă amniocenteza, care nu este o investigație de rutină în sarcină, aceasta fiind recomandată de medic numai în cazuri excepționale.

„Dacă vi s-a recomandat această investigație, trebuie să știți că ea reprezintă extragerea unei mici cantități de lichid amniotic, sub control ecografic, cu ajutorul unui ac introdus prin pielea abdomenului până în uter”, a explicat dr. Alina Popescu, medic specialist Obstetrică-Ginecologie.

Practic, amniocenteza este un tip de investigație care se realizează în timpul sarcinii, invaziv, dar extrem de util în identificarea anumitor anomalii congenitale. Medicii o recomandă, în mod special, pentru a putea identifica anumite defecte la naștere, cum ar fi sindromul Down, o anomalie cromozomială.

Comparativ cu alte proceduri care sunt indicate pe parcursul celor nouă luni de sarcină, aceasta prezintă un risc pentru mamă și bebeluș, întrucât testarea trebuie făcută doar de gravidele care se confruntă cu un risc crescut pentru anumite boli genetice. În această categorie intră femeile ale căror ecografii nu s-au încadrat în parametri normali ori ale căror analize au valori prea crescute sau prea scăzute, în raport cu limite normale.

Desigur, putem include în această categorie și acele femei care au un istoric familial de defecte la naștere (talasemie, fibroză chistică, distrofie musculară etc), au avut un copil sau o sarcină cu un defect la naștere, au avut un rezultat anormal la un test genetic la sarcina curentă, vârsta de peste 35 de ani.

Procedura nu poate depista toate defectele congenitale

Totuși, rețineți! Amniocenteza nu poate depista toate defectele congenitale, dar poate fi folosită pentru sindromul Down, siclemie, fibroză chistică, distrofie musculară, Tay-Sachs și alte boli similare. În plus, aceasta are capacitatea de a depista defectele de tub neural, precum anencefalia și spina bifidă. Un aspect mai puțin cunoscut este că aceasta ajută la identificarea sexului copilului, fiind cea mai precisă modalitate în acest sens, dar și de testare a paternității. Cum se poate realiza acest lucru? În cadrul investigației se poate colecta ADN de la făt, care este comparat, după aceea, cu cel de la tatăl copilului. Totodată, amniocenteza poate fi folosită pentru a evalua o infecție fetală, cum ar fi gravitatea anemiei în cazul bebelușilor cu sensibilitate Rh- o afecțiune neobișnuită, în care sistemul imunitar al mamei produce anticorpi împotriva unei anumite proteine de pe suprafața celulelor sanguine ale bebelușului.

Unele mame se tem de această procedură și refuză s-o efectueze, asumându-și și riscurile ce se pot ivi. Specialiștii spun că există un risc minim ca amniocenteza să conducă la apariția unei pierderi de sarcină. Foarte rar, există situații în care bebelușul sau mama sunt răniți, când este declanșat travaliul prematur ori când curge lichid amniotic sau sânge din locul puncției sau alte complicații. Nu uitați, riscurile de complicații cresc și mai tare dacă intervenția este efectuată înainte de vârsta de 15 săptămâni gestaționale.