Puțini părinți scapă de dilema suzetei. Pentru unii, ea pare soluția magică în momentele de agitație ale copilului, însă pentru alții, este un accesoriu care stârnește îngrijorări legate de alăptare, dinți sau chiar de sănătatea emoțională a micuțului.

Specialiștii explică faptul că reflexul de supt este unul înnăscut, vizibil încă din viața intrauterină, iar pentru bebeluși suptul nu are doar rol nutritiv, ci și unul de liniștire. În lipsa sânului, suzeta poate prelua această funcție, oferind copilului confort emoțional și părinților câteva clipe de răgaz. Mulți sugari adorm mai ușor cu suzeta, iar studiile arată că utilizarea acesteia în timpul somnului scade și riscul de moarte subită a sugarului, un beneficiu pe care medicii îl consideră important. În plus, comparativ cu obiceiul de a suge degetul, suzeta are avantajul că poate fi îndepărtată mai ușor atunci când vine momentul renunțării.

Totuși, imaginea idilică are și reversul ei. Introducerea suzetei prea devreme, înainte ca alăptarea să fie bine stabilită, poate deruta bebelușul și îl poate face să respingă sânul. Mai târziu, după vârsta de doi-trei ani, folosirea prelungită a suzetei riscă să afecteze dezvoltarea danturii și a maxilarului, ducând la mușcătură deschisă sau la dinți înghesuiți. De asemenea, unii copii devin dependenți de ea, incapabili să adoarmă sau să se calmeze fără ajutorul acestui mic accesoriu, iar momentele în care suzeta dispare pot aduce crize de plâns. Există și un risc de natură medicală: o suzetă nesterilizată sau folosită excesiv poate aduce bacterii care favorizează apariția otitelor.

Medicii recomandă ca suzeta să fie introdusă doar după ce alăptarea este sigură și stabilă, folosită mai ales la somn sau în momente de disconfort accentuat, precum proceduri medicale sau călătorii cu avionul. În schimb, ea nu este indicată prematurilor cu probleme respiratorii, copiilor cu dificultăți de atașare la sân sau celor predispuși la infecții repetate.

Alegerea suzetei potrivite joacă și ea un rol important. Materialul trebuie să fie sigur și lipsit de substanțe nocive, forma să respecte anatomia cavității bucale, iar dimensiunea să fie adaptată vârstei copilului. Părinții sunt sfătuiți să verifice periodic starea suzetei, să o curețe și să o sterilizeze zilnic, să evite ungerea ei cu miere sau zahăr și să limiteze folosirea doar la momentele de reală nevoie.

Renunțarea la suzetă este o altă etapă esențială. Majoritatea specialiștilor recomandă oprirea utilizării până la doi ani, pentru a preveni problemele dentare sau de vorbire. Procesul ar trebui să fie blând, treptat, înlocuind suzeta cu alte obiecte de confort, cum ar fi o jucărie preferată, o păturică sau chiar prin povești terapeutice adaptate vârstei copilului.

În cele din urmă, suzeta nu este nici erou, nici dușman. Este un instrument care, folosit cu măsură și în momentele potrivite, poate aduce liniște și siguranță bebelușului. Însă tot părinții sunt cei care, informați și atenți la nevoile reale ale copilului, decid cât timp și în ce fel acest mic accesoriu rămâne prezent în viața familiei.