O tensiune arterială mai scăzută decât valorile considerate normale nu reprezintă motiv de îngrijorare dacă nu provoacă stări neplăcute. În schimb, când hipotensiunea este simptomatică sau când tensiunea scade brusc și mult, ea trebuie investigată și tratată. Uneori, susțin specialiștii, poate semnala o problemă gravă de sănătate. Medicii precizează că hipotensiunea arterială este definită ca tensiune arterială sistolică sub 90 mmHg și tensiune diastolică mai mică de 60 mmHg. De obicei, medicii pun diagnosticul doar atunci când valorile mici sunt însoțite de simptome. În schimb, dacă valorile normale au fost dintotdeauna mai scăzute, dar nu v-au creat niciodată neplăceri, ele nu reprezintă un pericol. Din contră, hipotensiunea poate fi chiar benefică atâta vreme cât nu are manifestări și nu apare brusc. Cu cât valorile ei sunt mai reduse, cu atât veți avea un risc mai mic de probleme precum infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral.

Partea proastă este că majoritatea celor care au valori ale tensiunii arteriale mai scăzute decât cele normale nu au nici un simptom și, adesea, nu știu că sunt hipotensivi. Manifestările pot fi următoarele: vedere încețoșată; amețeală; confuzie; pierderea echilibrului; greață; oboseală; stări de leșin; probleme de concentrare; țiuit în urechi; dureri de cap. Aceste simptome se pot instala brusc sau se pot accentua treptat, în timp. De exemplu, o scădere de doar 20 mmHg a tensiunii sistolice, de la 110 mmHg la 90 mmHg, este suficientă pentru a cauza stări de amețeală și leșin. Dacă scăderea este și mai mare de atât, se reduce fluxul de sânge către creier și pot apărea complicații care pun viața în pericol.