Clipiri rapide şi dese, rosul unghiilor, scrâşnitul dinţilor, rosul capetelor la creioane şi pixuri, loviri sau zvâcniri bruşte ale picioarelor în timpul mersului, opriri bruşte dese din mers, emitere bruscă a unor sunete nearticulate… Toate acestea sunt ticuri pe care oamenii le au.

Potrivit specialiştilor Sanoteca, un tic reprezintă o tulburare psiho-motorie de natură nevrotică. Practic, un tip de diskinezie, care este o mişcare involuntară a corpului sau un sunet vocal ce se repetă, rapid şi brusc. Acesta are un caracter stereotip, dar neiritant, survenind la interval şi cu intensitate variabile.

Pacientul ce prezintă tic îl simte ca necontrolat, însă poate opri mişcarea sau zgomotul pentru o perioadă de timp limitat. De exemplu, încercaţi pentru 15 minute să nu clipiţi. Pentru început, controlul acestui gest automat este uşor de îndeplinit, însă după un anumit timp cedaţi şi reveniţi la clipit.

Ticurile apar, în general, în jurul vârstei de 6-8 ani (foarte rar la copiii mai mici), la vârsta adultă şi chiar la vârstnici. Fie că vorbim de rosul unghiilor sau de clipitul des, specialiştii susţin că ticurile nu apar întâmplător. De regulă, în spatele ticurilor se ascunde o problemă emoţională sau, în cele mai grave cazuri, una medicală. Totodată, apariţia ticurilor este legată de trăirea unei stări tensionate, deranjantă sau dificilă din punct de vedere emoţional.