Dislipidemia este o afecţiune care se caracterizează prin alterarea metabolismului grăsimilor, evidenţiată prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor.

Se ştie că cel mai mare impact asupra nivelului colesterolului LDL îl au grăsimile saturate şi cele trans, prezente în cantităţi mari în dieta românilor, în ziua de azi. Altfel spus, dislipidemiile reprezintă creşterea peste valorile normale a grăsimilor din sânge.

Sub această definiţie simplistă, se ascunde un grup eterogen de anomalii biochimice şi o problemă majoră de sănătate ce preocupă comunitatea medicală, indiferent de specialitate, dar în special medicii cardiologi, este de părere dr. Marian Anghel, medic primar Gastroenterologie - Medicină Internă.

„Dislipidemiile au două forme: primare şi secundare. Amintesc câteva cauze ale dislipidemiilor secundare: obezitate, diabet zaharat, abuz de alcool, hipotiroidie, anumite medicamente (unele diuretice şi beta-blocante neselective). Pe baza unor scoruri de risc de boli cardiovasculare, ţările europene au fost împărţite în ţări cu risc înalt (Cehia, Polonia, Serbia etc.) şi foarte înalt (Albania, Bulgaria, Rusia, Ucraina etc.), unde mortalitatea de cauză cardiovasculară este dublă faţă de ţări cu risc mic, România încadrându-se la mijloc (risc înalt)”, a explicat dr. Anghel.

Această împărţire, a precizat medicul, are consecinţe practice în sensul că la risc foarte înalt, reducerea valorilor colesterolului cu tratament trebuie să fie mai mare. Pentru a rezolva această problemă de sănătate, ar trebui să depistăm, înainte de toate, dislipidemia, prin determinarea colesterolului total, LDL, HDL şi a trigliceridelor.

Ce sunt colesterolul „rău” şi cel „bun”

Specialistul consideră că cea mai importantă fracţiune lipoproteică sintetizată în ficat o reprezintă fracţia LDL (colesterolul „rău”), prin legătura directă cu dezvoltarea aterosclerozei şi prin faptul că poate fi scăzută. La rândul său, HDL (aşa-numitul colesterol „bun”) este un parametru controversat, iar ultimele studii arată că este mai puţin important pentru riscul de boală cardiovasculară.

Creşterea trigliceridelor reprezintă un alt potenţial factor de risc independent. În acest sens, depistarea trebuie realizată cât mai devreme, înaintea instalării bolii cardiovasculare, precum în cazul infarctului miocardic. Desigur, odată diagnosticată, se continuă cu tratamentul dislipidemiei, care se bazează nu doar pe medicamente, ci şi pe schimbarea stilului de viaţă.

„Tratamentul cu medicamente trebuie continuat pe tot parcursul vieţii, însă pacienţii trebuie să ştie că acestea au şi reacţii adverse, precum inducerea diabetului zaharat. Din acest motiv, schimbarea stilului de viaţă este esenţială, fiind primul pas pentru a evita medicamentele. De asemenea, recomandările minimale de activitate fizică sunt: 30 minute/zi de exerciţiu moderat (150 minute/ săptămână) sau 15 minute/zi de exerciţiu intens (75 minute/săptămână). Apoi, dieta ar trebui să cuprindă cereale integrale, legume şi fructe, peşte, carne de pasăre, carne roşie slabă, lactate cu conţinut redus de grăsimi şi nu numai. S-a remarcat că acizii grasi omega 3 din soia şi peşte sunt mai eficienţi în reducerea colesterolului şi a trigliceridelor decât acizii omega 6 conţinuţi în uleiul de floarea soarelui. În plus, aportul de glucide ar trebui limitat la cerealele integrale, fructe şi legume”, mai recomandă medicul.

Nu în ultimul rând, fiţi atenţi la zahăr. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă reducerea consumului acestuia la 5% din totalul caloriilor zilnice.