Câteodată, suprasolicitarea sau un dezechilibru al organismului se poate manifesta prin răspunsuri care nu pot fi controlate: țiuitul urechii, zbătutul ochilor sau musculatura contractată. Pe de altă parte, sunt situații în care acestea pot fi semne directe ale unor afecțiuni grave, care necesită tratament rapid.

De exemplu, a precizat dr. Dorin Sarafoleanu, țiuitul în urechi poate fi perceput la o singură ureche ori la ambele, fără a fi influențat de vreun factor exterior. În funcție de cauza care îl produce, țiuitul poate fi subiectiv și obiectiv. Cel obiectiv poate avea origine vasculară, inclusiv anevrisme ale vaselor cervico-craniene, tumorală (tumorile jugularei), leziuni traumatice cranio-cerebrale. De obicei, acesta se resimte o dată cu pulsul și se manifestă ca un păcănit.
Tinitusul subiectiv, în schimb, poate fi determinat de o afecțiune a urechii interne, afecțiuni autoimune sau chiar accidente vasculare cerebrale. Un alt fenomen ce nu poate fi controlat este zbătutul ochiului. Medicul spune că blefarospasmul sau zvâcnirea ochiului reprezintă o contractură ritmică a mușchiului pleoapelor, intermitentă sau continuă, ce apare cel mai frecvent ca urmare a unei inflamații oculare sau a iritației conjunctivei (mucoasa oculară). În cazuri mai rare, acest zbătut poate fi determinat de insuficiența secreției lacrimale (ochi uscat) sau a unei paralizii faciale.
În multe situații, mai ales la persoane tinere, dacă nu este vorba despre o inflamație ori iritație conjunctivală sau ochi uscat, cauza blefarospasmului nu se poate identifica.
Totuși, există factori precum stresul, fumatul, cofeina care agravează spasmul pleoapelor. De multe ori, se presupune că este vorba despre un dezechilibru al electroliților serici (sodiu, potasiu, calciu, magneziu) și se recomandă pacienților testarea lor într-un laborator, pentru a corecta acest dezechilibru.