Încă din anul 2013, în practica clinică pediatrică, au fost identificate trei situații heterogene induse de gluten: boala celiacă (autoimună), alergia la grâu (alergică) și sensibilitatea la gluten (non-autoimună și non-alergică). Aceasta din urmă a fost descrisă sub diverse denumiri: hipersensibilitatea la gluten, sensibilitate la gluten, intoleranță la gluten non-celiacă, pentru ca în final să se stabilească denumirea de sensibilitate la gluten non-celiacă.

„Aceasta reprezintă un sindrom caracterizat prin simptome intestinale şi extraintestinale, legate de ingestia de alimente care conţin gluten, bineînţeles la subiecţii care nu sunt afectaţi nici de boala celiacă şi nici de alergia la gluten. Simptomele apar în decurs de ore sau zile de la ingestia alimentelor ce conţin gluten.

Simptomatologia la copil se caracterizează prin următoarele semne clinice intestinale asemănătoare sindromului de intestin iritabil: dureri abdominale, diaree cronică sau constipaţie şi cu semne extradigestive mai puţin frecvente, cum ar fi oboseala (astenia fizică) etc. La copilul mare şi la adult, tabloul clinic constă într-o combinaţie de simptome asemănătoare sindromului de intestin iritabil: dureri abdominale, balonare, constipaţie, diaree şi cu manifestări sistemice: oboseală, dureri musculare şi articulare, eczemă, anemie, simptome neurologice”, ne-a declarat dr. Ionica Ciortan, medic primar Medicină Generală - Pediatrie, doctor în ştiinţe medicale.

Specialistul a precizat că boala este provocată de cerealele care conţin gluten, fără să se fi identificat până în prezent fracţiunea proteică incriminată, care ar putea fi diferită de glutenul însuşi.

În mecanismul bolii nu s-a identificat, încă, un factor genetic predispozant, menţinându-se, în continuare, un mecanism fiziopatologic încă neelucidat. Totuşi, se sugerează un posibil rol al imunităţii înnăscute, indusă de grâu, dar şi alterarea permeabilităţii intestinale cu absorbţie excesivă de peptide derivate din gluten.

Medicul a precizat că, în ultimii ani, s-a tot discutat despre incidența acestui sindrom NCGS la subiecții cu simptome neuropsihice, cum ar fi tulburările din spectrul autist, sugerându-se ideea că acestea pot fi o parte din spectrul NCGS la unele din cazuri.

Precizarea diagnosticului se face prin apariția simptomelor la ingestia de gluten și excluderea altor tulburări legate de gluten. Tratamentul constă în excluderea glutenului din dietă cu reintroducerea periodică a acestuia, deoarece nu se cunoaște precis dacă acest sindrom este permanent sau tranzitoriu.