Cu siguranţă aţi auzit de persoane care au contactat rabie, în urma muşcăturilor de animale.

„Rabia umană este o zoonoză determinată de transmiterea unui virus de la animal la om, în special prin muşcătură şi manifestată clinic ca encefalomielită acută, invariabil fatală la persoanele nevaccinate. Tocmai de aceea, vaccinarea antirabică pre- şi postexpunere, se efectuează cu vaccinuri dezvoltate pe culturi celulare sau ouă embrionate (mult mai puţin reactogene comparativ cu cel inactivat, preparat pe ţesuri cerebrale), administrate intramuscular sau intradermic. La cei cu expunere continuă (veterinari, personal de laborator) se recomandă testarea repetată a nivelului de anticorpi antivirali (la fiecare doi ani, respectiv la şase luni), cu efectuarea unui rapel când scade sub nivelul adecvat”, a declarat dr. Loti Popescu, specialist în promovarea sănătăţii.

Medicul a mai spus că reacţiile adverse postvaccinale pot include durere, eritem, tumefacţie, prurit la locul inoculării, dar în 10-15% din cazuri apar şi reacţii sistemice, cu febră, mialgii, cefalee, vertij, greaţă.

În vaccinarea postexpunere, contraindicaţiile trebuie evaluate atent, ţinând cont de riscul dezvoltării unei boli invariabil fatale. La cei cu reacţii alergice severe anamnestic la vaccinul antirabic, se administrează profilactic antihistaminice, adrenalina trebuie să fie disponibilă oricând sau se optează pentru un alt preparat vaccinal, cu alt substrat tisular.