Simptomele respiratorii pot fi frecvent înşelătoare, uşoare sau silenţioase, să nu prezinte importanţă pentru pacient iar prezentarea la medic să fie mult întârziată

Frecvent descoperim afecţiuni grave care surprind pacientul şi familia motivând că nu au avut nicio suferinţă dar care au avut semne care nu au reprezentat un motiv de îngrijorare. Fiecare persoană ar trebui să se prezinte pentru un consult pneumologic dacă prezintă unul sau mai multe din simptomele sau situaţiile următoare: 1. Este fumător - chiar dacă pacientul nu prezintă niciun semn de boală. Fumatul este factorul de risc principal recunoscut pentru bolile obstructive pulmonare (bronşită, BPOC), pentru cancere cu localizare diversă, printre care şi cel pulmonar şi pentru afecţiunile cardiovasculare. De multe ori descoperim aceste afecţiuni în stadii avansate de evoluţie, când resursele terapeutice sunt limitate, ca în cazul cancerelor pulmonare sau când o bună parte din funcţia respiratorie este pierdută, ca în BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă).  2. Tusea prelungită - un simptom care este uşor atribuit unei răceli banale sau fumatului, poate ascunde afecţiuni grave de la bronşita cronică, la astm, la tuberculoză sau cancer. O tuse prelungită, de peste trei săptămâni, are indicaţie de consult pneumologic şi efectuarea unei radiografii pulmonare.  3. Expectoraţia cu sânge sau hemoptizia - aduce rapid pacienţii la consultaţie şi de cele mai multe ori este un motiv de îngrijorare, denotând afecţiuni grave care pot pune în pericol viaţa: cancer pulmonar, tuberculoză extinsă, bronşiectazii sau trombembolism pulmonar. În toate aceste afecţiuni este necesară internarea într-o unitate spitalicească, iar decizia terapeutică trebuie să fie imediată.  4. Greutatea în respiraţie (dispneea) - mulţi pacienţi îşi subestimează simptomatologia, o pun pe seama oboselii cronice, lipsei de calciu. O simplă spirometrie în cadrul consultului pneumologic poate evidenţia afecţiuni precum BPOC, astm sau fibroze pulmonare sau pot descoperi afectarea altor sisteme sau organe: afecţiuni cardiace, anemii severe, boli tiroidiene.  5. Durerea toracică - se spune că plămânul nu doare şi aşa este, deoarece plămânul nu are inervaţie senzitivă. Este un simptom frecvent, nespecific, a cărui intensitate nu corelează cu gravitatea afecţiunii şi poate fi semn inaugural al unei urgenţe medicale. Să nu uităm că durerea toracică frecvent are origine cardiovasculară: cardiopatia ischemică sau infarctul miocardic, embolia pulmonară, pericarditele sau disecţia de aortă, iar gravitatea lor poate pune în pericol viaţa pacientului. Chiar dacă de cele mai multe ori durerea poate avea origine la nivelul peretelui toracic este specifică pentru afectarea pleurală (pleurezii, pneumothorax sau invazia tumorală a pleurei de la tumori pulmonare sau cu altă localizare) sau pentru invazia mediastinală. 6. Modificări ale greutăţii corporale - pacienţii supraponderali, sforăitori, cu somn neodihnitor, cu pauze în respiraţie în timpul nopţii şi somnolenţă peste zi, cefalee matinală, iritabilitate sau tulburări de concentrare au mare suspiciune de sindrom de apnee în somn. Această afecţiune, cu riscuri semnificative, poate fi uşor diagnosticată prin poligrafie, iar toate sfaturile le poate primi de la pneumolog. Şi scăderea în greutate în afara regimului alimentar poate fi semnul unei afecţiuni pulmonare, mai ales dacă se asociază şi alţi factori de risc respiratori precum fumat, expunere profesională la noxe respiratorii.  7. Monitorizarea bolilor cronice pulmonare - un control la trei luni la specialist este necesar pentru a face o evaluare a funcţiei respiratorii şi a tratamentului. Pacienţii cu astm bronşic şi BPOC care sunt bine monitorizaţi au exacerbări foarte rare (de exemplu, exacerbările, mai ales cele care conduc la spitalizare, cresc mortalitatea pacientului cu BPOC) şi prezintă un control bun al bolii. Pacientul astmatic are o viaţă absolut normală sub un tratament inhalator bine condus!  8. Tratamentul inhalator - reprezintă baza tratamentului în astm şi BPOC atâta timp cât este administrat corect, conform indicaţiilor medicale. Frecvent, în cadrul consultaţiilor noastre sesizăm, chiar şi la pacienţii care folosesc de mulţi ani spray-uri, că nu au o tehnică de administrare corectă, motiv pentru care beneficiile terapeutice sunt mici şi îşi pierd încrederea în medicaţie. Mai mult, teama de a nu deveni dependent încă o întâlnim la unii pacienţi, lăsând bolile netratate şi cu risc de agravare sau lipsă de răspuns la medicaţie în timp. 9. Afecţiuni cronice în evidenţă, cum sunt diabetul zaharat, colagenoze sau alte boli autoimune, hepatite cronice în tratament cu interferon, reprezintă un risc pentru dezvoltarea unor afecţiuni pulmonare severe precum fibrozele pulmonare sau tuberculoza, pe care este bine să le depistăm din timp printr-o evaluare pneumologică şi investigaţii specifice. 10. Sarcina sau pregătirea pentru sarcină impune un control pneumologic, mai ales dacă tânăra mama este fumătoare sau se află în evidenţă cu afecţiuni respiratorii sau alte boli cronice. Un plămân sănătos are grijă şi de un făt sănătos!