„Copilul meu are nouă ani şi de la un timp scrâşneşte mereu din dinţi. La început numai ziua, în ultimul timp, văd că dinţii îi scrâşnesc rău şi noaptea. Sunt îngrijorată, ce-i de făcut?” (Elena Suciu). * * * După cum ne-a explicat medicul primar pediatru Anca Sima, din cadrul Clinicii Homeomed, scrâşnirea dinţilor la copii (bru-xismul) nu se manifestă doar ziua, ci şi în timpul nopţii, când copilul doarme. De această tulburare suferă circa 20 la sută dintre copiii cu vârsta până în 11 ani, în realitate, numărul putând fi chiar mai mare, căci există părinţi care ignoră aceste manifestări. Cauzele sunt multiple De regulă, bruxismul apare în intervalele de vârstă trei-şase ani şi 10-12 ani. Un episod poate dura patru secunde şi se petrece de circa şase ori într-o oră. De cele mai multe ori, tulburarea dispare odată cu erupţia dinţilor permanenţi, de aceea medicii cred că nu se impune tratarea scrâşnirii dinţişorilor de lapte. Asta nu înseamnă că tulburarea nu poate fi semnul unor boli ascunse, care trebuie neapărat descoperite. Cât priveşte cauzele, acestea pot fi de la disconfortul provocat de creşterea dentiţiei şi până la dezechilibrul sistemului nervos. De departe, în majoritatea cazurilor, senzaţia neplăcută datorată schimbării dinţilor de lapte cu cea permanentă este cauza cea mai întâlnită a bruxismului. În somn, scrâşnirea survine mai ales la copiii care obişnuiesc să respire pe gură, au amigdalele inflamate, alte probleme respiratorii sau probleme psihice. De aceea, tulburările de comportament, hiperactivitatea, dezechilibrele nervoase pot fi asociate de multe ori cu bruxismul la copii, ceea ce înseamnă că emoţiile de la şcoală sau de acasă, oboseala şi un program dezordonat îi pot face să scrâşnească din dinţi. Referitor la tratament, după un simplu consult stomatologic se poate afla dacă tulburarea va dispărea odată cu înlocuirea dinţilor temporari sau e vorba de alte cauze, care trebuie tratate. De obicei, tratamentul constă în folosirea unei gutiere din cauciuc moale, ca o barieră între dinţii de jos şi cei de sus. Dacă obiceiul are cauze psihologice, pentru ca micuţul să-şi redobândească liniştea, va fi nevoie de consilierea unui specialist.