Diversificarea alimentaţiei la copil este unul dintre cele mai dezbătute subiecte de părinţi. Când începem să introducem mâncarea solidă în alimentaţia bebeluşului, ce alimente, ce mâncare îi face bine, ce mâncare îi face rău? Toate acestea sunt întrebări pe care fiecare dintre noi ni le-am pus iar răspunsurile le-am găsit, de obicei, prin propriile experienţe şi încercări. Nu există un manual în acest sens, ci tot felul de recomandări şi sugestii de la părinţi mai experimentaţi sau tot felul de specialişti.

Astăzi am vrea să ne oprim asupra unei metode de diversificare care câştigă tot mai mulţi adepţi printre părinţii români. Şi anume metoda baby-led weaning sau BLW, aşa cum s-a înrădăcinat ea mai ales în mediul on-line. Este o metodă curajoasă care presupune mai degrabă o autodiversificare a hranei copilului, adică cel mic hotărăşte ce, cât, cum şi când mănâncă.

Această metodă, inventată bineînţeles de britanici după numeroase cercetări, ar trebui să înceapă în jurul vârstei de 6 luni, când nevoile nutritive ale bebeluşului impun introducerea de noi alimente. BLW pleacă de la conceptul că bebeluşii, ca şi toţi puii de mamifere de pe pământ, sunt înzestraţi cu abilităţi care îi ajută să se hrănească singuri. Niciun pui de mamifer de pe pământ nu primeşte hrană în gură (şi nici puii de oameni nu ar trebui), instinctele ajutându-i să ajungă la ea şi să o mănânce. De aceea, bebeluşii, ca şi toţi puii de mamifere, se nasc cu instinctul suptului, apoi cu cel al mestecatului, doar că noi, oamenii, fiind prea protectori, le cenzurăm aceste abilităţi de teamă să nu se înece.

CITEŞTE ŞI: Tabelul diversificării alimentaţiei pentru bebeluşi şi copii

SFATURI

• Dacă doriţi să încercaţi metoda BLW, oferiţii copilului mai multe alimente potrivite pentru vârsta lui. Cel mai bun moment pentru acest lucru este atunci când sunteţi cu toată familia la masă. Este o modalitate foarte bună pentru bebeluş să vi se alăture în timpul meselor.
• La început, copilul doar se va juca cu mâncarea. El va apuca bucăți de mâncare cu pumnul și va începe să sugă din ele sau doar le molfăie.
• Majoritatea fructelor sunt potrivite pentru BLW şi pot fi tăiate în fâşii de mărimea unui deget sau în felii. Nu e nevoie să feliaţi fructele mici (e mai bine să fie lăsate întregi astfel încât copilul să le poată prinde), cu excepţia fructelor şi a legumelor mici (struguri, cireşe, roşii cherry) care trebuiesc tăiate în jumătate. Îndepărtaţi sâmburii şi lăsaţi coaja; Carnea se poate servi în bucăţi, sau în fâşii sau în formă de băţ de tobă (poate că la început nu va fi capabil să o mestece dar va putea să o sugă). După un timp, copilul va putea gestiona carnea sub formă de chiftele; Cei mai mulţi copii se descurcă la început, mai bine cu pâinea prăjită;
• Începeţi cu mâncare sub formă de băţ (în genul formei cartofilor prăjiţi) sau cu mâncare ce are un “mâner” de care poate apuca copilul (ex: broccoli);
• Nu încercaţi să hrăniţi copilul! Lăsaţi-l să experimenteze în ritmul său.Dacă îi puneţi mâncarea în gură poate fi periculos!Propriile abilităţi ale copilului sunt cele care îl menţin în siguranţă;
• Copilului i se vor oferi toate alimentele permise (din diversificarea ”clasică”), însă bucăți, fiind lăsat să le ducă singur la guriță. Astfel, între 6 și 8 luni, auto-diversificarea e doar joacă și explorare a gusturilor și texturilor; ceea ce va pune în guriță va cădea înapoi, copilul neavând format reflexul de a înghiți alimente solide (acest reflex se dezvoltă ulterior celui de a mesteca – această ordine formând un sistem natural de protejare a copilului). Acest reflex de a elimina alimentele solide pretejează copilul de a se îneca sau de a se sufoca, ceea ce se întâmplă foarte frecvent în timpul alimentării cu lingurița a copilului (piureurile fiind introduse cât mai adânc înspre cerul gurii), moment în care copilul nu mai are controlul a ce și mai ales cum înghite
• În primul an de viață laptele va rămâne alimentul de bază; solidele constituie o alimentație complementară și nu se oferă copilului de foame, ci pentru a-l învăța să mestece, să înghită, să recunoască gustul diferitelor alimente și să-și formeze preferințe. Joaca cu mâncarea devine, asfel, o metodă eficientă prin care bebelușul învață să se hrănească singur, după preferințe, evitându-se astfel blocajele de alimentație pe care le manifestă fiecare copil “îndopat” cu lingurița.

BLW se realizează în trei etape distincte

1. Într-o primă fază, în momentul în care copilul învață să stea în scăunelul său special, el va participa la mesele familiei, observând gesturile adulților și învățând prin imitare. Acest obicei va stârni, totodată, apetitul copilului pentru diverse alimente, fiind cunoscut faptul că majoritatea copiilor sunt foarte pofticioși și curioși mereu să descopere lucruri (în acest caz gusturi) noi… Pentru începerea diversificării propiru-zise se așteaptă un semnal clar: copilul trebuie să devină interesat de mâncarea adulților.
2. Odată primit acest semnal, urmează etapa ”jocului” cu mâncarea, ce poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. În acest timp, copilul dobândește reflexul a de mesteca, concomitent cu creșterea primilor dințișori, ajungând să paseze alimentele pe care și le introduce în guriță și apoi să înghită hrana.
3. Ultima etapă este cea în care bebelușul învață efectiv să mănânce singur, cu mânuțele și, în paralel, cu tacâmuri, murdărinsu-se și făcând o mizerie de nedescris în jurul lui.

Măsuri de siguranţă

Este important să lăsăm copilul să îşi ducă singur mâncarea în gură şi să nu i-o punem noi în gură.Studiile arată că nu există risc de înec în cazul în care copilul se hrăneşte singur, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• Copilul sa stea cu spatele in pozitie verticala (upright position);
• Copilul sa detina controlul asupra momentului in care mananca, asupra cantitatii de mancare, asupra a ceea ce mananca, asupra rapiditatii cu care mananca;
• Copilului nu i se dau alimente mici si tari (ex: alune)
• Copilul nu este lasat nesupravegheat atunci cand mananca