Medicii recomandă între 7 și 9 ore de somn pe noapte pentru o stare de sănătate optimă. De regulă, femeile, mai mult decât bărbații, au impresia că nu dorm suficient. Analizele specialiștilor în domeniu au stabilit, în ultima perioadă o statistică interesantă.

Concret, scurtarea timpului de somn cu doar 90 de minute timp de şase săptămâni a crescut rezistenţa la insulină în cazul femeilor obişnuite să aibă un somn adecvat. Efectul a fost şi mai pronunţat la femeile în postmenopauză.

Aceste concluzii sunt primele care arată că un deficit uşor de somn, menţinut timp de mai multe săptămâni, poate genera în timp schimbări în organism care cresc riscul de apariţie a diabetului la femei. Studiile mai vechi care au arătat impactul negativ asupra sensibilităţii la insulină au inclus mai ales bărbaţi şi s-au concentrat pe efectele unei restricţii foarte severe a somnului pe o perioadă scurtă de timp.

„De-a lungul vieţii, femeile se confruntă cu multe schimbări în obiceiurile lor de somn din cauza naşterii, creşterii copiilor şi menopauzei”, spune Marie-Pierre St-Onge, profesor de medicină nutriţională şi director al Centrului de excelenţă pentru somn şi cercetare circadiană de la Columbia University.

Studierea impactului asupra sănătăţii în urma unui somn insuficient cronic este dificilă. Unele studii, efectuate în laborator, au arătat că o scurtă perioadă de privare totală sau parţială de somn afectează metabolismul glucozei. Dar astfel de studii nu reflectă experienţa tipică a unei lipse uşoare de somn, ci anume ce înseamnă să te descurci cu aproximativ şase ore de somn pentru perioade lungi de timp.

Pentru a analiza impactul deprivării uşoare şi cronice de somn, cercetătorii au înrolat 38 de femei sănătoase, inclusiv 11 femei aflate la postmenopauză, care dormeau în mod obişnuit cel puţin şapte ore în fiecare noapte. Studiul a constatat că scurtarea somnului cu 90 de minute timp de şase săptămâni a crescut nivelul insulinei la post cu peste 12% în general şi cu peste 15% în rândul femeilor aflate la premenopauză.

Rezistenţa la insulină a crescut cu aproape 15% în general şi cu peste 20% în rândul femeilor aflate la postmenopauză. De asemenea, nivelul mediu de zahăr din sânge a rămas stabil pentru toate participantele pe parcursul studiului.

„Pe o perioadă mai lungă de timp, stresul continuu asupra celulelor producătoare de insulină ar putea provoca eşecul acestora, ducând în cele din urmă la apariţia diabetului zaharat de tip 2”, explică specialiștii.

Deşi creşterea grăsimii abdominale este un factor cheie al rezistenţei la insulină, cercetătorii au descoperit că efectele pierderii somnului asupra rezistenţei la insulină nu s-au datorat creşterii grăsimii.

Cercetătorii spun că aceste rezultate, obţinute independent de orice modificări ale grăsimii corporale, arată impactul reducerii uşoare a somnului asupra celulelor producătoare de insulină şi a metabolismului.

Concluzia este că obţinerea unui somn adecvat în fiecare noapte poate duce la un control mai bun al glicemiei şi la reducerea riscului de diabet de tip 2, în special în rândul femeilor aflate la postmenopauză.